VIZIUNEA PROZAICA SI ARTA POETICA ÎN OPERELE LUI ION VINEA

Abstract

The prezent article explores the prosaic vision and poetry in Ion Vinea's works. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

Abstract

The prezent article explores the prosaic vision and poetry in Ion Vinea's works.

Rezumat

În articol, autoarea abordeaza viziunea prozaica si arta poetica În operele lui Ion Vinea.

De numele lui Ion Vinea sunt legate câteva evenimente importante ale avangardei, dar si ale jurnalisticii culturale. Cuceritor, seducator, el este, alaturi de marii actori ai actualitatii culturale, poet si prozator, adept al literaturii suprarealiste. Editeaza ,,Contemporanul", revista literaturii avangardiste. Principalul volum de versuri se intituleaza ,,Ora fântânilor". Remarcabil este si romanul "Lunatecii", aparut postum. Dupa 1944, este marginalizat de regimul comunist si traieste din traduceri. Aflat alaturi de Tristan Tzara, de dadaisti, Încurajând frenetic ,,arta noua", arta care anuleaza granitele, el este unul dintre cei care vor frânge un sir de sabii În apararea lui Urmuz: ,,Foarte putini stiu ca grefierul Vasilescu-Buzau este originalul si tulburatorul Urmuz, autorul lui Ismail si Turnavitu, revolutionar discret al literaturii românesti si precursor ignorat al miscarii de avangarda, al prozei si poeziei În contrasens, al umorului nou, al liricii eliberate de logica si anecdota din lumea Întreaga (,,Urmuz-Dada-Suprarealism, trei cuvinte care stabilesc o punte, descifreaza o filiatiune, lamuresc originile evolutiei literare mondiale din 1918)", scrie Vinea În nr. 71 (din decembrie 1926) al ,,Contemporanului" - tribuna importanta a avangardei românesti.

Registrul liric al lui Ion Vinea a fost foarte amplu, de la poezia simbolista eleganta si decorativa sau ironic-patetica pâna la modernismul Învecinat cu extremismul avangardistilor, pe care totusi s-a ferit sa-l adopte În practica literara. Capacitatea lui de a trece de la o formula poetica la alta a fost singulara În literatura româna, versurile lui putând aminti de Lucian Blaga, dar si de Tudor Arghezi sau Adrian Maniu. Ca si Ilarie Voronca, Ion Vinea este un mare creator de imagini, fara a slabi Însa niciodata controlul inteligentei artistice asupra fluxului imagistic. Fata de creatia sa poetica a dovedit nepasare, risipindu-si versurile În paginile diverselor publicatii la care colabora, fara preocuparea de a si le aduna Într-un volum.

Vocatia esentialã a lui I. Vinea este "poezia". ,,Numai el poate contine În stare pura esenta poeziei", marturiseste Vinea1. În formularea lui Vinea, unicul gen e poezia, iar suprema categorie estetica e fantasticul.

Ion Vinea este ,,poetul legii", având constiinta acuta a unui drum unic, tragic, pentru ca ,,neabatut sunt, cum am fost menit", scrie el, de aceea se va Împotrivi destinului sau uman. Conditia lui ideala este singuratatea, izolarea În meditatie. Pustiul, mutenia, umbra, lacrima, ruga, amintirea sunt, În poezia sa, elementele cele mai frecvente, circumscriind drama. Steaua Însasi, reprezentant al destinului, devine steaua În stingere, iar timpul dramei va fi ,,ora palida", nedecisa, ambigua, ascunzând si Întretinând, totodata, tensiunea ,,În ora soapta destinului pândeste".2

Primele poezii ale lui I. Vinea, publicate În revistele ,,Simbolul", "Noua revista româna" si "Seara", stau sub semnul simbolismului. Împrumuta motive si acorduri de la Minulescu si Macedonski. Astfel, chiar poezia de debut, un sonet, exprima o stare de reverie, sugerata, la modul simbolist, prin ,,miresme de corole re-nviate" si nori ce par ,,galere roze-n drum catre Cytera". Acelasi limbaj minulescian Îl Întâlnim si În poezia ,,Mare" (1912) , Într-un decor marin macabru, care aminteste si de Macedonski. Scriind mult, Vinea ajunge sa stapâneasca la perfectie secretul acestui stil modern, remarcabil prin sensibilitate si simplitate.

Poetul Îsi cultiva Înclinatia spre intelectualizarea lirismului, mânuind imaginile cu savanta stiinta. Poezia sugereaza stari interioare: asteptare, tristete sterila, oboseala prin intermediul unor peisaje abstracte, foarte dificile pentru un chin profan ,,In memoriam".

Vechea simplitate a poeziei de tinerete apare numai uneori, usor tulburata În poemele confesive, În care sufletul se destainuie cu mai putina retinere. Acesta este ultimul stil specific poeziei lui Vinea - rece, intelectual, abstract, a carui structura poetul o gasise Înca din perioada ,,Contemporanului". Tristetea lui Vinea are un sunet specific În poezia româneasca. El nu cunoaste melancolia astrala a lui Eminescu, nici jalea Înstrainarii unui neam ca Goga, nici durerea metafizica În fata ,,trecerii" ca Blaga. Mai terestru si mai individualist, Vinea plânge o durere omeneasca, o Înfrângere, o boala sau moarte a unei fiinte dragi. Poezia se zbuciuma În spatiul unei personalitati Închise, care se devoreza mereu. În formularea lui Vinea, unicul gen e poezia, iar suprema categorie estetica e fantasticul. Fantasticul devine, astfel, un soi de matrice stilistica, mod de distilare si purificare al lirismului, care, În orizontul fantasticului, Îsi lasa partea prozaica, ramânând esenta, singura care trece spre zonele imaterialitatii ideale: În ,,poezie apare toata libertatea de miscare catre creatia absoluta, fara filozofie si reportaj."3

Ideea de poezie (,,stare sufleteasca" si ,,treapta pe scara sensibilitatii"4, asa cum observa S. Aug. Doinas), e o apropiere medie de atitudinea expresionista, un expresionism teoretic moderat.

Primele observatii care ating zonele profunde ale versurilor lui Vinea sunt cele ale lui N. Davidescu, exprimate Într-un succint fragment din ,,Aspecte si directii literare"5.

Privindu-l ca pe o aparitie singulara, unica, S. Cioculescu vorbeste de ,,fenomenul Vinea În literatura noastra", Îl considera ,,ferment activ de Înnoire". Dupa mai mult de doua decenii, el ramâne la vechea sa convingere prin care adie simtita tendinta spre o largire a sferei de generalizare a sferei: ,,Ora fântânilor" consacra, În persoana lui I. Vinea, pe clasicul unor forme poetice moderne"6.

E meritul lui Lovinescu de a fi sesizat un aspect fundamental al creatiei lui Vinea, În ,,mobilitatea" talentului sau, ,,aceasta cautare a ultimelor forme literare pentru a fi În ritmul vremii"7.

Ceea ce Lovinescu numise ,,talent si mobilitate" devine, În limbajul lui G. Calinescu, ,,instinct tropic, ce-l face sa se orienteze la cele mai mici schimbari ale soarelui liric"8.

Asa cum e, de rea credinta si detestând organic avangarda, cu instincte de paradoxal, C. I. Emilian a precizat, În compozitiile moderniste ale lui Vinea, ,,o Înclinare temperamentala" si ,,sinceritatea" viguroasa a expunerii, deci o libertate a simturilor nesupuse de ratiune9.

Prin urmare, În aceasta din urma se Întrezareste sâmburele unei anumite formari intelectuale, valenta dubla de creator-teoretician neputând fi neglijata, manifestându-se În abordarea Întreprinsa de cel care o detine, fie prin reflexe de imaginar, razbatând din opera de teorie sau din opera stiintifica, fie prin rasunete ale teoriei, ale ideilor sau conceptelor stiintifice de la baza formarii spirituale a individului.

Tristeþea lui Vinea are un sunet specific În poezia româneascã. El nu cunoaote melancolia astralã a lui Eminescu, nici jalea Înstrãinarii unui neam ca O. Goga, nici durerea metafizicã În faþa ,,trecerii" ca Blaga. Mai terestru oi mai individualist, Vinea plânge o durere omeneascã, o Înfrângere, o boalã sau moartea unei fiinþe dragi.

Ceea ce E. Lovinescu numise ,,talent oi mobilitate" devine, În limbajul criticului G. Cãlinescu, ,,instinct tropic, ce-l face sã se orienteze la cele mai mici schimbãri ale soarelui liric".

Poezia lui I. Vinea a fost oi continuã sã fie un teren de fertile descoperiri ale criticii creatoare. Primul critic literar care a Întreprins o analizã sistematicã a poeziei lui Ion Vinea a fost aerban Cioculescu. Printre constatãrile sale de mare fineþe interpretativã, se numãrã oi definirea acestui stil de poezie drept impresionism intelectual. Dacã acest tip de poezie Îoi refuzã aproape programatic convenþionalismul oi discursivitatea, ea constituie, În acelaoi timp, oi un act perfect lucid de reacþiune, prin care poetul rupe legãturile cu tradiþia.

Prin creatiile lui I. Vinea, literatura româna a ales calea modernismului, scriitorul avangardist contribuind indubitabil la depasirea decalajelor existente si la sincronizarea literaturii noastre cu marile literaturi europene.

Footnote

1Valerian, I. De vorba cu dl I.Vinea //Viata literara. Nr. 51, 1927.

2Pop, I. Recapitulari. Bucuresti: EDP, 1995.

3Valerian, 1927.

4Vinea, 1925.

5Davidescu, 1924, p. 142-147.

6Cioculescu, 1964, p. 2.

7Lovinescu, 1927, p. 442-445.

8Calinescu, 1968, p. 812.

9Emilian, apud Lovinescu, 1927, p. 119-122.

References

Referinte bibliografice

BADARAU, George. Avangardismul românesc. Iasi: Editura Institutul European, 2000 [Badarau, 2000].

BALOTA, Nicolae. Arte poetice ale secolului XX. Bucuresti: Minerva, 1976 [Balota, 1976].

CALINESCU, George. Istoria literaturii române de la origini pâna În prezent. Bucuresti, 1968 [Calinescu, 1968].

CALINESCU, Matei. Ion Vinea - schita de portret liric. Prefata la volumul ,,Ora fântânilor". Bucuresti: Editura pentru literatura, 1967 [Calinescu, 1967].

CARTARESCU, Mircea. Avangardismul poetic românesc. Bucuresti: Humanitas, 1993 [Cartarescu, 1993].

CERNAT, Paul. Avangarda româneasca si complexul periferiei. Bucuresti: Cartea Româneasca, 2007 [Cernat, 2007].

CIOCULESCU, Serban. Aspecte literare contemporane, 1932-1947. Bucuresti: Minerva, 1972 [Cioculescu, 1972].

CIOCULESCU, Serban. I. Vinea - ,,Ora fântânilor" //Luceafarul. Nr. 16, 1964 [Cioculescu, 1964].

CONSTANTINESCU, Pompiliu. Ion Vinea - «Paradisul suspinelor» //Scrieri. Vol. 5, 1971 [Constantinescu, 1971].

CROHMALNICEANU, Ovidiu. Literatura româna si expresionismul. Bucuresti: Eminescu, 1971 [Crohmalniceanu, 1971].

DAVIDESCU, N. Poezia dlui I. Vinea //Aspecte si directii literare. Cultura nationala. Bucuresti, 1924. P. 142-147 [Davidescu, 1924].

DUGNEANU, Paul. Suprarealismul poetic românesc. Bucuresti: Muzeul literaturii române, 2005 [Dugneanu, 2005].

DUMITRU, Micu. Modernismul românesc, I. De la Macedonski la Bacovia. II. De la Arghezi la suprarealism, Bucuresti: Minerva, 1984-1985 [Dumitru, 1984-1985].

DUMITRU, Micu. Poporanismul si Viata româneasca. Bucuresti, 1961 [Dumitru, 1961].

LOVINESCU, Eugen. Curentele extremiste //Istoria literaturii române contemporane. Vol. 3. Bucuresti: Ancora, 1927 [Lovinescu, 1927].

MANOLESCU, Nicolae. Ion Vinca: Ora fântânilor //Contemporanul. Bucuresti, 1964 [Manolescu, 1964].

MANOLESCU, Nicolae. Istoria critica a literaturii române, 5 secole de literatura. Bucuresti: Paralela 45, 2008 [Manolescu, 2008].

MARINO, Adrian. Modern, modernism, modernitate. Bucuresti: Editura pentru literatura, 1969 [Marino, 1969].

MICHELI, Mario de. Avangarda artistica a secolului XX. Bucuresti: Meridiane, 1968 [Micheli, 1968].

MINCU, Marin. Avangarda literara româneasca. Bucuresti: Editura Minerva, 1983 [Mincu, 1983].

POP, I. Recapitulari. Bucuresti: EDP, 1995 [Pop, 1995].

POPESCU, Magdalena. Ion Vinea - Magie si dezamagire, prelata la romanul "Lunatecii". Editia a Ll-a. Bucuresti: Minerva, 1971 [Popescu, 1971].

PRICOP, Lucian (coord.). Dictionar de avangarda literara româneasca. Scriitori, reviste, curente. Bucuresti, 2002 [Pricop, 2002].

VALERIAN, I. De vorba cu dl I.Vinea //Viata literara. Nr. 51, 1927 [Valerian, 1927].

Texte

VINEA, I. Principii pentru timpul nou //Contemporanul IV. Nr. 61, 1925.