Content area
Full Text
Odată cu adoptarea noului Cod Civil, dreptul de superficie se bucură de o reglementare expresă, legiuitorul instituind reguli clare cu privire la constituirea, exercitarea şi stingerea acestuia. În prezentul material, ne propunem să analizăm situaţia particulară a superficiei în forma sa incipientă.
1.Introducere
Potrivit dispoziţiilor art. 693 alin. (1) Cod civil, superficia este definită „dreptul real imobiliar, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren, care îi permite unei persoane, numite superf iciar, să aibă sau să edifice o constucţie sau o plantaţie pe terenul altei persoane, teren asupra căruia superfi iciarul va dobândi un drept de folosinţă".
Pornind de la cele de mai sus, în doctrină se vorbeşte despre două forme de superficie, conturate în jurul celor două prerogative alternative prevăzute de legiuitor pentru superficiar: a avea sau a edifica o construcţie pe terenul altei persoane, forme pe care doctrinarii le-au numit forma principală sau deplină, respectiv forma secundară sau incipientă.
Forma principală a dreptului de superficie presupune ca superficiarul să dobândească un drept de proprietate asupra unei construcţii sau plantaţii deja existente pe teren, alături de un drept de folosinţă asupra acestuia, pe când forma incipientă presupune că proprietarul terenului transmite superficiarului un drept de folosinţă asupra terenului, urmând ca edificarea plantaţiilor sau construcţiilor să fie realizată de către superficiar la un moment ulterior, caz în care, dreptul de proprietate al superficiarului asupra construcţiei sau plantaţiei, se dobândeşte treptat, pe măsura realizării lucrărilor.
Pe baza distincţiei de mai sus, doctrina, chiar şi anterior noului Cod civil, a statuat că forma incipientă a dreptului de superficie ilustrează cel mai bine o particularitate a acestuia, respectiv aceea că, pe lângă dreptul conferit superficiarului, de a construi pe terenul acordat în folosinţă, acesta presupune şi dobândirea unui drept real asupra „spaţiului vid, neconstruitfncă"l1]. În acest sens, în lucrările de specialitate se întâlnesc noţiunile de „drept asupra cubului de aer" sau „drept asupra volumelor"[2].
2.Ce reprezintă cubul de aer sau spaţiul de deasupra solului. Un drept distinct sau o prerogativă a dreptului de proprietate asupra terenului
Art. 556 Cod civil prevede, cu titlu general, că exercitarea dreptului de proprietate se poate face numai cu respectarea limitelor materiale ale obiectului asupra căruia poartă dreptul de proprietate, acestea fiind determinate de întinderea fizică, efectivă a bunului şi cu...