România demna Alteta Sa Regala Principele Radu al României într-un interviu cu Aurora Martin

Headnote

Altera Sa Regala Principele Radu al României este soZul Aiterei Sale Regale Principesa Moçtenitoare Margareta a României, aläturi de care, de la revenirea în Romania, la Palatul Elisabeta (2001), reprezintä familia regala în Zara §i în sträinätate.

ASR Principele Radu a jucat un roi important în cadrul vizitelor oficíale ale Regelui Mihai I din 1997 si 2002 pentru integrarea în NATO §i UE si a creat conceptul de Turneul Mileniului, pe care Majestatea Sa l-a fäcut în Zara în anuí 2000. Din 1999, a susZinut peste 300 de conferinZe despre Romania, în Zara si în sträinätate si se distinge printr-o foarte Dogata activitate publicistica; dintre volumele publícate, amintim: D'incoio de masca - UNITEXT 1997, L'ame du masque - Belgia 1998, Ana a României - Un räzboi, un exil, o viatä - Humanitas 2000, 2005 §i 2008, Michael of Romania -A Tribute, Suedia - S.U.A. 2001, Mihai al României - Humanitas 2001 §i 2008, Anne of Romania, A War, An Exile, A Life, FundaZia Cultúrala Romàna, 2002 si Humanitas 2006. Kildine (traducerea romanesca a carpii de povesti a Reginei Maria a României), Corint 2003, Sapte, Nemira 2003, The Royal Family of Romania, Humanitas 2004 si 2008, Europa din noi, Polirom 2005, Persona, Nemira 2006, Palatul Elisabeta, Humanitas 2006, Biblioteca în f iàcari, Polirom 2007, Elena, portretul unei regine, RAO 2007, Nunta de diamant, RAO 2008, Coroana romàna, Curtea Veche 2009, Altfel, Polirom 2009, Provizoratul istorie, Polirom 2010, tradusä de James Christian Brown la Editura Litera 2011: Provisional Romania: Crown and Institutionalism.

PrezenZa ASR si în spaZiul virtual, prin blogurile Alteta Sa Regala Principele Radu http://www.princeradu.ro si Romania, altfel http://www. princeradublog.ro, arata deschiderea Casei Regale si permanente dorinZa de a fi în contact cu românii din tara si de pretutindeni.

Altetâ, ìntr-o perioadä decisiva pentru hotarârea locului tarii noastre pe scena internationale, ati fost Reprezentant Special al Guvernului României. Ca sä amintesc doar o misiune relevante, vizita de atunci în Bulgaria (anul 2002), dincolo de aportul la ìntàrirea colaborärii economice si culturale, a révaluât importanza crearli unui tandem pentru integrare. Care a fost contribuya Altetei Voastre Regale si care a fost rolul Casei Regale în integrarea României în structure Euro-Atlantice?

As pune întrebarea dumneavoasträ într-un context puZin mai amplu, pentru a vorbi despre substanZa diplomazie! regale, o diplomazie diferitä de cea politica sau de cea cultúrala. Totul a reînceput în 1997, când Majestatea Sa a fost invitata sä pledeze pentru integrarea României în NATO în câteva dintre tarile membre ale Tratatului din Occidentul european. S-au scurs de atunci 14 ani si diferite echipe de administrare politica a ^ärii au ajuns, între timp, la putere, cinci sau sase guvernäri, acoperind întreg spectrul doctrinelor politice din démocratie. Faptul cä membrii Familiei Regale (Regele, Regina, Principesa mostenitoare si cu mine) am continuât sä servim interesul románese cu instrumentul diplomatic regal, färä întrerupere, timp de 14 ani, sub tóate guvernärile, arata cä exista un fei de a consolida pozitia României în lume care trece dincolo de alternacele la putere. Guvernärile crestin-democrate, socialiste sau liberale sunt firesti în succesiunea lor ideologica, aceasta asigurä demócrata. Dar diplomala nu este doar o manifestare democratica, ci si una profesionista, strict legata de competente si de ierarhie, asa cum sunt Armata sau Academia, domenii care se supun doar partial regulilor democratice. Avem, în spectrul super democratic al Europei Occidentale de astäzi, omul politic, eel care este în vârful institutiei, dar el are nevoie sä fie înconjurat de o pâtura întreaga de specialisti de primä clasä, care duc, de fapt, performanta mai departe. Omul politic este leaderul, eel care da directia, profesionistü sunt, însa, cei care pun în practica si ajusteazä, cu competente, actiunea, în f iecare säptämanä, luna, an, "tinând mereu pe harta" tara lor, cu cea mai înalta eficacitate. Coroana este importante în actiunea diplomatica a tärii, uneori chiar într-o república, asa cum este Romania. Fiindcä tara are Vulnerabilität!, parte rämase din perioada comunista, parte provocate de perioada post-decembristä. Asa cum specialista pästreazä memoria institutional si imbraca în competente, autoritate si eficacitate ordinul primit de la politician, tot asa Coroana este un element de continuitate în diplomala bilaterale si multilaterale. Una este sä poarte solia tärii un om care a bätut acel loc de multe ori în viatä, si alta este sä meargä cineva care vine pentru prima oarä. Una este sä vina un reprezentant al Coroanei, instituée cu legitimitate si cu o autoritate de aproape o sutä cincizeci de ani, si alta este sä vina cineva de la o instituée creata ieri, despre care nu se stie nimic, pentru cä nu are trecut. Asa se explica de ce Reprezentantul Special al Guvernului a avut eficacitate, ca instrument. în plus, el nu a fost "al Guvernului", ci "al Guvernelor", pentru cä pozitia mea a durât sase ani si a fost în parteneriat cu trei guvernari diferite: cea liberalo - PD-istä, cea liberala si cea social-democratä înainte, între 2002 si 2004. Dar totul a început în anuí 1997, sub guvernarea Ciorbea, când Presedintele Constantinescu l-a rugat pe Regele Mihai sä meargä în sapte tari europene si sä susina intrarea în NATO. Acesta a constituit debutul unei colaboran institutional neîntrerupte.

Bulgaria a avut o pozitie similarä cu Romania, datoritä sincronizärii în intrarea în NATO si în UE, având, însa, si o munirne de diferente fata de noi. Faptul cä, pe atunci, Premierul bulgar era chiar Regele Simeon al ll-lea a fäcut o mai usoarä punte de legatura între noi si ei. Nu ne adresam doar unui leader politic, ci si unui vär, unui om pe care ìl urmärim de ani de zile în impecabilul lui parcurs public. Simeon al ll-lea nu a fost doar premier, timp de patru ani din viata lui, ci un redutabil om de afaceri, un fin diplomat, un sustinätor al intereselor tärii lui, un om public de prima märime. Tóate cercurile mondiale, de la cele de afaceri, pana la cele regale, diplomatice sau stiintifice sunt incantate sä ÎI aibä pe Simeon al ll-lea musafir, în orice fei de pozitie s-ar af la: cä este un fost monarh, cä este premier sau cä este pur si simplu unui dintre marii întelepti ai momentului.

Cam aceasta e povestea Reprezentantului Special.

De curând, Ambasada SUA îl elogia pe Majestatea Sa Regele Mihai, dând publicitätii discursul fostului presedinte Harry Truman, rostit cu prilejul decorarli monarhului roman eu Legiunea de Merit. "Prin judecata lui superioarä, prin ïndrazneala actiunii sale si prin înaltul carácter al conducerii sale. Regele Mihai I a avut o contribuée extraordinäre la cauza libertätii si democratiei". Totodatä, regele a fost invitât la Moscova de catre presedintele Rusiei, Dmitri Medvedev. Sunt acestea evidente care arata cá Majestatea Sa este singura personalitate romana recunoscutá de Ia Est Ia Vest, bucurându-se, în égala mâsurâ, de stima la Washington, dar si la Moscova. în ce mesura considerati cá Majestatea Sa Regele Mihai reprezintä un factor de îmbunatatire a relatiilor cu Rusia?

în spectrul puterii politice de la noi. Regele se aflä într-o pozizie importante, inegalabilä în contextul istorie al relaZülor cu Rusia. SJ asta nu din cauza deficientelor comportamentale ale unui om sau aie unei instituZi de astäzi. Voi încerca sä mä explic.

în mod eronat, Romania a avut, dupä 1948 încoace, sefi de Stat enanamente politic]. Aici este mostenirea päguboasä si vulnerabilitatea leadership-ului románese, începând eu anul 1968, Romania a avut un sef de Stat, care s-a numit Presedinte si amuzamentul este cä toZi cei patru, care au ocupat aceastä funcZie pana astäzi, au numele încheiat eu "escu". ToZi au fost profund poltici în manifestala lor, desi s-au comportât public foarte diferit unui faZä de celälalt. Dupä 1989, Romania a devenit o democrazie, dar vulnerabilitatea Establishment-ului a rämas si ea a imbracai doua aspecte:

Un aspect instituponal. Dupä anul 1989 nu s-a schimbat substanZa institutiilor. A fost pus la loc doar cadrul tabloului, nu si "opera de artä" propriu-zisä. S-a instaurât democrazia si legislaría s-a schimbat, în frunte cu Legea fundaméntala. Dar rolul profesionistului din Establishment (specialistul în agricultura, în economie, în finanze, în învaZamânt) nu a fost "restaurât". înainte de al doilea räzboi mondial, persoana competente avea autoritate. Dupä 1989, au existât mulZi oameni care stiau sä-si facä treaba, dar ei niciodatä nu au reprezentat, nid în deciziile puterii, nici în demersul institutional, cu adevärat o autoritate. întotdeauna a fost strivitoare decizia politicianului din vârf.

Celälalt aspect al vulnerabilitäZü a fost eel constituponal. Ironia soartei este cä, dupä 1990, noi am avut parte de o Constitele pe care toatä lumea a criticat-o, dar puZini s-au obosit sä o respecte (vorbesc de mediul puterii si de instituZüle publice, nu de cetäZenü României). Aceste douä atitudini sunt complet diferite: una este sä nu fii de acord cu o Constitele, pentru cä nu e bine scrisä, pentru cä nu e forma de guvernämant care T-Ci place (o manifestare a libertäZü), dar alta este sä nu o respecZi zi de zi în viaZa instituZionalä (o abatere de Ia legalitate). Constituía nu este pusä acolo ca sä te sperie sau ca sä exercite asupra cetäZeanului un carácter coercitiv, ci pentru a da prineipiile fundamentale ale mersului democrazie! si libertatilor natiunii.

Presedintele României postdecembriste a fost mereu un jueätor politic, în detrimenti poziziei pecarecapitolul din Constitele i-o dädea. Faptul cä "materia prima" pentru PresedinZie vine mereu din lumea politica (de regula candidagli sunt presedinZii partidului lor) face ca, indiferent de alegere (socialist, crestin democrat sau liberal), sä ajungä la putere "cei mai tare". Or, acest "cei mai tare dintre politicieni" nu poate, de a doua zi, sä se dezicä de propria lui condiZie de om politic si sä se adapteze unei pozizii de reprezentativitate statala, care îi cere exact contrariul: neutralitate, methere, toleranZä, încrederea tuturor celorlalZi din spectrul politic. Sunt aspecte pe care nu ai cum sä le obZii vreodatä de la un politician învingator. Aceastä evidente îi obliga pe presedinZü-politicieni Ia o permanente atitudine neconstituZionalä în activitatea de zi cu zi. în ultimii ani, am asistat la încalcarea flagrante a literei Legii fundamentale, sub pretextul exercitärii binelui în Romania. Uneori, oamenii care s-au succédât la Cotroceni, în ultimii 22 de ani, au vrut binele, dar l-au fäcut adesea într-un mod anticonstitutional si acest lucru nu are cum sä meargä la infinit. Deocamdatä, însa, probabil, va continua.

Acum, întorcându-ne la povestea cu Rusia, spuneam cä Majestatea Sa este omul de Stat aflat într-o pozitie inegalabilä, în relaya cu Federala Rusä (si eu întreaga Europa orientala). Federala Rusä este o tara cu o pozitie unica fata de Romania, din punct de vedere geografie, istorie, politic, militar si economie. Istorie vorbind, a fost unui dintre cele trei imperii cu influente directa fata de Romania medievale si, pe urmä, moderna. Aläturi de Imperiul Otoman si de cel Austro-Ungar, Imperiul Rus a fost puterea care a influentat direct sculptarea noasträ ca natiune moderna, ca stat modem; a contribuii în bine, uneori, si în räu, alteori. As aminti doua particularité^ comune ale celor trei imperii istorice: se aflau foarte aproape de noi si au fost disproportionat de puternice fata de noi. In secolul trecut, dupä disparirla Imperiului Otoman si a celui austriac, nu a existât, în relaya Republicilor Turciei si Austriei cu noi, niciun fapt militar, diplomatic sau politic grav, de natura sä altereze relatiile noastre. In timp ce Uniunea Sovietica a contribuit direct si din plin la distrugerea României, timp de patru decenii, dupä al doilea räzboi mondial. Istorie, realitatea tragicei influente sovietice asupra României urmeazä, asadar, complexei influente pe care Imperiului Tarisi a avut-o fata de noi.

Anul 1989 ne-a gäsit cu o vulnerabilitate institutional, constitutional si de legitimitate istorica. Fibra natiunii era afeetatä, dupä ani de ìnfometare, umilire, demoralizare. Toate acestea nu s-au obtinut, desigur, decât printr-o intensa influente nefasta a comunismului sovietic, fapt întâlnit în mai toate tarile din regiune. E nevoie de räbdare si de un complex procès de reconstituiré a acestor principi! si valori pierdute, ca sä poti merge mai departe.

lar Federala Rusä, urmasa Unuiunii Sovietice, nu a ìncetat sä existe, din punct de vedere geografie, politic, economie si militar, în aceeasi proximitate fata de noi. Ba mai mult, ea a évoluât economic si politic, iar influenza ei, ca putere regionale, continua sä se exercite cu intensitate.

Dacä la aceste douä influente istorice se mai adäugä si existera Republicii Moldova (care cuprinde parte din populaba si teritoriul istorie al României), ajungem la una dintre cele mai dificile si mai complexe relatii pe care le poate avea o tara relativ mica, asa cum este Romania, cu un mare vecin, nu ìntotdeauna comod.

în fine, Uniunea Sovietica a fost, pentru patru decenii, una dintre cele douä superputeri ale lumii, unui dintre cei doi poli ai Räzboiului Rece, fapt ce a influentat statele din ìntreaga Europa (occidentale, centrala si orientala), dar mai ales pe cele din imediata vecinätate geografica.

Pentru a putea continua, în beneficiul tärii noastre, o relaxe bunä cu Federala Rusä, avem nevoie de un comportament statai caracterizat prin mult tact, räbdare, simt diplomatic, rafinament, disciplina de sine, cunqastere istorica si geopolitica remarcabile, de nota 10..., de nota 11, dacä se poate. In plus, ne trebuie o competente impecabilä. Adicä lucruri care lipsesc Establishment-ului postdecembrist, sistem relativ tanär, cu tradita sfäramatä, ale cärui modele sunt únele jalnice, aitele contestate.

§i pentru cä tot suntem în zona de Räsärit, romàni sunt si în República Moldova, iar Majestatea Sa a fost si Regele basarabenilor. Care este abordarea, "strategia" Casei Regale faä de românii din Moldova?

Am un räspuns optimist si altul mai putin pläcut de auzit. Cel frumos este cä Regele Mihai si, mai devreme. Regele Ferdinand si Regina Maria au fost si regii Basarabiei, iar acesta este un adevär pe care îl poZi regäsi în comportamentul si în memoria oamenilor la Chisinäu si la Orhei, la BaI-Ci, la Soroca, oriunde te-ai duce. Dacä ne-aZi însoZi, de exemplu, într-o vizitä la ei, în oricare dintre aceste locuri, ati vedea acest fapt. Am fost primiZi frumos de toatä lumea. în anul 2005, am avut întâlniri cu guvernarea comunista, eu Marian Lupu, Presedintele Parlamentului, premierul Vasile Tarlev, Ministrul Apärärü, Ministrul de Externe, Ministrul Economiei, §eful Marelui Stat Major. Am vizitat cu mare piacere Universitatea din Balzi, vârful de lance al opoziziei de dreapta, Universitatea din Chisinäu, Ncee, asodaZi ale minoritäZüor, membri ai societäZü civile. Am fost primai remarcabil, chiar si în sânul bisericii, sä zicem asa, adversare, pentru cä Manästirea Curchi, dubia ctitorie regala (Ferdinand I si Mihai I), este subordonatä Mitropoliei Moldovei. Primirea la Curchi a fost impecabilä. îmi aduc aminte de cälugärü manästirii, mulZi tineri, care au intonai cânturi religioase de bun venit, vorbind despre Rege si despre bunicul säu. ForZa de coeziune pe care o exercitä Coroana între românii de aid si românii de dincolo de Prut este incontestabilä si de neegalat. Ea poate sä îmbrace cele mai eficace si mai complete forme posibile în viitor, fündcä se bazeazä pe identitate si pe traditii, nu pe politica sau pe setea de putere si de dominare a celuilalt.

Räspunsul pesimist este acela cä, pentru a putea, cu adevärat, sä fu de folos fratilor täi, ai nevoie de câteva caütäZi pe care noi nu le dovedim în practica. Pe basarabeni nu o sä-i aduca aproape de noi poduri demagogice de fiori si lacrimi värsate de farisei politici, asa cum s-a întâmplat în ultimii douäzeci de ani, într-un cire de proporçii jenante. Dacä vrei sä faci cu adevärat ceva pentru basarabeni, îi ajuZi sä aibä investii sträine (farà zgomot mediatic) si intervii räbdätor pentru ei, ca sä iasä din starea de complex de inferioritate pe care le-a accentuat-o comportamentul nostru superior, din toate timpurile. In anii Regelui Ferdinand, existau, în lumea Establishment-ului si în mediul intelectual si academic, oameni care tratau Basarabia ca pe un fel de Provincie, un loc de mâna a doua, unde trimizi pe cine este mai puZin valoros. Or aceasta trebuie sä înceteze mai întâi în mintea noasträ. Basarabia este o parte tot atât de demnä si de respectabilä din istoria României, din geografia ei, ca oricare alta. Indiferent care este situaría administrativa sau politica de astäzi, dacä îi iubesti cu adevärat, îi ajutj, nu doar spui cä îi ajuti.

Eu am încercat sä promovez economia lor, diplomazia lor, de-a lungul ultimilor ani, färä declaraZü sforäitoare si zgomot politic. Atunci când am încercat sä sugerez unui cotidian naZional publicarea unui material amplu privitor Ia misiunea economica organízate de Casa Regala Ia Chisinäu, în anuí 2005, am fost ignorât políticos. Noi mergem la Chisinäu exact asa cum mergem Ia lasi sau Ia Botosani, dar nu toatä lumea gândeste asa.

în anuí 2005, am reusit sä pun împreuna, cu ajutorul unui colaborator al meu de atunci, 250 de oameni de afaceri din ambele Zäri, care s-au asezat la masä si au vorbit despre proiecte. Au fost atât de mulZi participanZi, încât a trebuit sä se deschidà Sala Mare a Palatului Republicii, pentru ca sä-i poatä primi pe toZi cum se cuvine. Gazdele au spus cä nu au avut niciodatä, de la declararea independenZei, în anul 1991, un numär atât de mare de oameni de afaceri, pusi împreuna.

Am încercat sä vorbesc eu folos despre ei la Bruxelles, sä-i ajut eu adevärat în mediile influente de acolo, färä sä încerc sä evit subiectele delicate legate de prezentul lor. Nu trebuie sä minZi si sä spui lucruri exagérât de pozitive, este suficient sä menZionezi ceea ce este bun la ei, atâta cât este. Sj, mai aies, avem nevoie sä încetam eu declaraZüle sforäitoare, batându-ne eu pumnul în piept. Acest comportâmes de amator nu numai cä nu duce la nimic bun, dar îi si iritä inutil pe cei care nu dórese emanciparea basarabenilor.

în fine, exista un lucru care se poate spune în égala mäsurä despre Romania si despre República Moldova: una este omul din societatea profunda, alta este leaderul. La noi, cei care degradeazä mai mult imaginea Zärii este leaderul României, nu omul de rând. De multe ori, incompetenta, superficialitatea, iresponsabilitatea leaderilor au fäcut României mai mult räu decât au fäcut-o infractiunile de la Gare du Nord de la Paris sau din Italia. Noi nu vorbim despre cât de mult "räu institutional" a fäcut reprezentarea tärii, în cadru oficial, economic, politic sau militar, de cätre politicieni färä autoritate, care se duceau, în mod iresponsabil, nepregätiti la întâlniri, spuneau ce nu trebuie si läsau o imagine deploratila despre tara.

Noi avem în societatea romaneascä oameni competenti în institutile Statului, avem peste patru milioane de romani în sträinätate care fac lucruri bune în profesiile lor, avem patru sute de mii de tineri în Universität! din Romania ci cincizeci de mii de studenti în sträinätate. Aproape douäsprezece milioane de romàni care acceseazä Internetul. Acestea sunt aspecte relevante din prezentul si viitorul României. Profesorii, inginerii, muzicienii, sportivii, arhitectii României, respectât! $i încurajati, ar putea sä facä miracole.

Ei bine, toti acesti oameni amintiti în paragraful de mai sus nu sunt totuna cu conducätorii lor.

Romania trece printr-o perioada de dezorientare: declinul demografie, emigraba, statutul de tara în faliment, aflata în postura de a ímprumuta bani pentru salarli si pensii, decalajele si izolarea fata de lumea occidentale (Olanda si Finlande s-au opus intrárii în Shengen)... sunt realitäti care au distrus constiinta nationale. Dat fund faptul cä politica actúala nu pare sä ofere prea multe solutii viabile, cum se implica, în salvarea identitatii si unitätii nationale. Casa Regala?

Atingeti mai multe chestiuni importante în aeeeasi frazä. Sunt obligat sä le deosebesc.

Scäderea demografica, eriza economica, chiar eriza mijloacelor si eriza inorala nu sunt realitäti exclusiv românesti. Suferä de declin demografie si Occidentul european, poate anumite tari chiar mai mult decât Romania.

Un fenomen comun în tarile bógate si stabile occidentale este acela cä demócrata, dusä pana la cele mai profunde consecinte pe care le-a cunoscut vreodatä omenirea, are si efecte secundare. Unui dintre ele este politizarea excesiva. Vedetele secolului actual nu mai sunt Hariclea Dardée, Sarah Bernhard sau Greta Garbo, ci Tony Blair, Nicolas Sarkozy si Silvio Berlusconi. Aceasta aduce un plus de putere individului ìnsusi, dar nu institutiei pe care ei o reprezintä. Astfei mediatizad (mai mult comercial, decât politico-institutional), ei sunt celebri în acelasi fei în care sunt Brad Pitt sau Agelina Jolie. Acest tip mercantil de popularitate aduce, însa, o Vulnerabilität^ institutionalä.

Niciodatä, panä acum, societatea nu a cunoscut un asemenea grad de demonetizare mediática a omului politic aflat în funcÇiune (precedente, premier, ministru, parlamentar, primar). Eram în timpul unei campanii électorale în SUA ci am väzut, cu îngrijorare, în librärü ci în magazine de suveniruri, produse de vânzare care îi înjoseau brutal pe cei doi candidati la Presedintie. Raul pe care acest fei de publicitate ÎI face instituée! publice este imens, dar este o realitate care se întîlneste, sub diverse forme, în tarile dezvoltate din Occidentul european.

Dar nu atât de mult în tari eu monarhie.

Pentru cä acolo se face în mod natural separarea între seful Statului, ne-politic, si puterea politica, detinutä constitutional de Parlament si Guvern. Sj, chiar dacä exista dificultati, ele sunt cumva mai !impede rezolvate de prezenta neutra a Coroanei în Establishment.

întorcându-ne Ia Romania, democratizarea excesiva despre care vorbeam nu trebuie luatä drept o critica; asa cum Fareed Zakaria spunea într-o carte strälucitä, "The future of freedom: illiberal democracy at home and abroad", singurul tratament al efectelor secundare ale democratizärii lumii este: mai multa democrazie, mai multa manifestare a MbertäZü. Democratizarea în lume se produce si cantitativ, nu numai calitativ. Astäzi, cea mai mare parte a suprafeZei globului este guvernatä democratic, f ireste, cu forme si grade diferite de democratie.

în Romania, la crizele economica, de mijloace, identitarä se mai adaugä înca una: eriza institutionalä. Romania nu are o problema politica, la politica suntem destul de harnici. României îi lipseste competenza instituZionalä; instituZüle sunt coIoana vertébrala a naZiunii si, asa cum organismul uman nu poate funcZiona färä coIoana vertébrala, nici naZiunea nu sta în picioare färä sistemul de institu^ii publice. El este, la noi, complet vulnerabilizat de iresponsabilitatea, de incompetenza si de egoismul care se manifesta printre cârmuitori, formaZi în spiritul anilor de dinainte de 1989, cu fixaZii comuniste sau, mai recent, securiste. Unii dintre ei, indiferent cä se numesc liberali, populari sau socialisti, pästreazä în mintea si în sufletul lor convingerea cä singura forma de cârmuire este aceea de a fi satrap, de a-l strivi pe celälalt cu voinZa ta. Unii strivesc mai cu eleganza, mai ascuns, altii strivesc cu brutalitate, la vedere. Ceausismul este, însa, modelul de cârmuire care a supravieZuit chiar democrazie!. Dacä nu aplici bunul plac, nu esti tare. în practica de zi cu zi, este destul de difícil de seos din mintea oamenilor acest lucru.

Eu väd dupä felul în care se comporta oamenii cu putere (politica, economica, chiar cei din societatea civüä) la Palatul Elisabeta: ei au un fel de a fi când stau de vorbä cu noi, ìntre patru ochi, si devin "alZü" atunci când ajung sub reflectorul presei sau sunt înconjuraZi "de ai lor". Sistemul, în practica de zi cu zi, gäseste difícil sä punä în aplicare principü despre care noi vorbim atât de usor în saloanele Palatului Elisabeta. Este lesne sä teoretizezi, dar este greu sä pui în practica democrazia. Gestul de a pune mâna pe telefonul mobil si de a scurteircuita sistemul, pentru a obZine mai repede ceea ce ai nevoie, este prea tentant si e prea adânc înradacinat. El produce o încrengatura de consecinZe: tu ai nevoie de mine pentru ceva, eu am nevoie de celälalt pentru altceva si un altul asteaptä un räspuns de la înca altcineva... Viteza în societatea de astäzi este imensa, oamenii au nevoie acum, imédiat de tot felul decizii, iar românul nu are timp sä astepte lentoarea unui Establishment vulnerabil.

Aici intervine puterea exemplului personal! Lucrurile ar sta altfel dacä, în tot acest mecanism zäpacit si deviat de la rosturile lui, s-ar gasi, în locuri-cheie, câte un om care sä spunä:"Nu, nu voi scurteircuita sistemul; am nevoie sä fac anumite compromisuri, ca sä pot sä merge mai departe, dar, esenZialmente, eu vreau sä respect regula, indiferent cât de greu ar fi"! Asa cum face Regele. Majestatea Sa, atunci când ÎI révolta o faptä publica, îsi înfâneaza pornirea, îsi pästreazä demnitatea, pentru cä Regele Mihai cunoaste räul pe care l-ar face nesocotind exemplul personal. Aceasta nu înseamna cä Regele tace atunci când poziZia îi cere sä ia atitudine. Arbitrul ia uneori fluierul si opreste meciul! Puterea exemplului personal nu înseamna absenZä, tacere, ci acea atitudine cu roi de model. Poti fi sever si drept, nu este necesar sä fu brutal si mereu "colorât" în faptele publice. Casa Regala nu poate rezolva direct crizele (demografica, instituZionalä, economica), dar poate, prin exemplul pe care ÎI da în viaZa publica, sä faca mult pentru tara.

Vorbind de valoarea simbolica a monarhiei, în Olanda, dupà incidentul cu Theo van Gogh, Regina a mers la o moschee, tocmai pentru a detensiona atmosfera de urä si islamofobie. Chiar daca olandezilor nu le-a placut pe moment, efecteIe, la nivel de constiintä colectiva, s-au resimtit imediat. Care este rolul monarhiei în asigurarea coeziunii sociale la noi?

Coroana este unul dintre puZinele instrumente de coeziune în democrazia europeanä. Sä ne gândim la compozizia etnica a României. Nu mai avem în Zara atât de multi cetäteni de alte etnii, însa avem, în continuare, o diversitate etnica, de traditii, cultúrala si religioasä. Banatul sau Nordul Moldovei, Dobrogea, au sate unde coexista pana la 14 minoritati, ucrainieni, sloveni, cehi, maghiari, evrei, germani, austrieci, italieni, lipoveni, sârbi, armeni, slovaci. In Dobrogea avem sate cu majoritate musulmana. Cum totul la noi este politizat, deci divizat, cum culturile sunt diferite, tot asa cum diferite sunt traditine, religia, unui dintre lianturile naturale, pe care oamenii le au, este Coroana. întotdeanua am fost primit cu sperante si cu încredere, cu Majestätile Lor si Alteta Sa Regala, în astfei de comunitäti; la Constanta si Mangalia, la musulmani. Familia Regala se bucurä de o simpatie extraordinarä.

Coroana are si un rol inspirator, care nu are nido legatura cu interesul politic sau administrativ de moment. Regele ci membrii Familiei Regale merg ìntr-o comunitate pentru a încuraja învatâmântul (de exemplu, liceul din localitate), spitalul, companiile private sau administraba locala. Vizita noasträ îi face sä se simtä mândri, actiunea noasträ încearca sä le facä viata mai eficiente, toate acestea sunt lucruri care nu au o conotatie politica. Atunci când Regina Olandei s-a dus într-o moschee, evenimentul nu a cäpätat o semnificatie politica. Sj chiar dacä Majestatea Sa a fost rugata de guvernul olandez sä facä acest gest, pentru a repara o rana a societätü, localnicii nu o percep ca pe o manevrä politica, ci drept o garantie, o punte de legatura între oameni. Actiunea Coroanei, astäzi, este dincolo de fórmele de guvernamânt. Familia Regala poate sä facä bine în orice fei de conditi (o demonstreazä jumätatea de secol de exil al Regelui Minai si cei douäzeci de ani de tranzitie).

Vorbind tot de valoarea simbolica a monarhiei, Belgia ne oferà un exemplu singular de crestere economica în timp de eriza, în conditile în care guvernul s-a dizolvat de aproape un an; constiinta existentei monarhiei si autoritatea ei, atât pentru valoni, cât si pentru flamanzi, a fäcut ca stabilitatea tärii sá nu fie afeetatä. în Romania, ce model monarhic ar fi mai potrivit si care ar fi principalul obstacol în cazul unui astfel de proiect monarhic: societatea sau clasa politica?

La prima întrebare, modelul ar trebui sä fie eel románese. Noi avem Constituya din 1923, de influentä belgianä, care a dat rezultate exceptional în Romania. Ea astäzi nu ar avea nevoie decât de mici modifican, cerute de realitatea Uniunii Europene.

Ca o parantezä. Constituya republicana din 1991, creeazä presedintelui un rol apropiat de monarhul constitutional european de astäzi; si aceasta este o ironie a soartei, fiindcä Legea fundaméntala din 1991 a fost creata de cei mai apropia^ oameni ai sistemului cäzut. Ea are o aura monarhicä mult mai mare decât credeti! Precum monarhul constitutional european, presedintele román postdecembrist este chemat sä medieze, sä garanteze, sä protejeze, sä apere, sä vegheze. In textul Constituai serie cä puterea politica este exercitatä de guvern si de Premier, atât cea interna cât si cea externa.

La a doua întrebare: se opune astäzi proiectului monarhic omul cu putere, nu Romania profunda. Când spun "omul cu putere", nu mä gândesc la o anumitä familie politica si nici la totalitatea oamenilor puterii.

Influente în Romania exercitä o întreaga elitä, cuprinzând oameni politici, de afaceri, de cultura, de presa. Marea parte a vârfurilor românesti, ea este cea care nu se simte confortabil la ideea trimiterii la Cotroceni a Familiei Regale.

Acesti oameni îsi explica atitudinea prin faptul cä Romania nu este capabilä de asa ceva, adicä, respectiv de a performa eu adevärat democratic, prin performarea puterii în mod complementar (seful de Stat reprezintä si garanteazä, Parlamentul face legi, Guvernul administreazä). Suntem eu totii de acord cä este foarte bine cä ne-am aies un cadru democratic, cä ne-am deschis cätre NATO si UE, consideräm benefic faptul ca suntem capitalisti si ca avem alternanze la putere, dar, în sinea noastra, credem ca ne trebuie un fel de autocrat, pentru a putea functiona. Aceasta este vulnerabilitatea noastra, pagubosenia noastra! Nu credem despre noi ca meritam ceea ce pretindem ca am fi, de fapt. Este o ipocrizie venita din complex de inferioritate; un solid complex de inferioritate, pe care am fost si ajutati sa-l avem. Au existat manevre, în ultimii zeci de ani, care sa ne ajute sa ne simtim în continuare umiliti- De aceea Regele este uneori atât de violent atacat, pentru ca este o sursa de mândrie.

Luati exemplul statuii Regelui Carol I: credeti ca a fost atât de greu de pus la loc din motive "sculpturale" sau culturale? Pusa la loc, statuia înseamna o anumita victorie a identitatii noastre. Ea aduce aminte românului ca este independent, suveran si ca are un rost, are continuitate.

Traim într-o perioada în care imaginea conteaza, imaginea misea bursele (cum s-a întîmpat în Italia, când indicele bursier a scaazut nu atât din considerente economice, cât din cauza scandalul mediatic provocat de desfrâul sexual al lui Berlusconi). Este ecvident cá monarhia reprezinta un proiect mediatic de succes, din moment ce nuntile regale, de exemplu, au reusit sa strânga, în aceasta vara, în fata micilor ecrane, milioane de telespectatori. Luând în considerare aceste beneficii de reprezentare, cum valorifica, la noi, la nivel concret. Casa Regala, statutul sau privilegiat? S-ar putea face mai mult pentru constientizarea rolului sau în societate?

Prezenta noastra în tara este acum proeminenta si destul de intensa, unui dintre noi este în fiecare saptamana în vizita în comunitati, avem cele mai diverse proiecte eu societatea româneasca: sport, educatie, cultura, economie, societate civila, proiecte militare, proiecte sociale, atât cât ne sta în puteri. Vizitele externe merg bine, desi sunt mult mai greu de organizat, din cauza lipsurilor financiare si a timpului foarte strâns. Singurul lucru care s-ar putea face mai bine este reflectarea mediática a actjunilor regale; suntem insuficient de prezenti la stiri, atât în presa scrisa, cât si în cea video si audio.

Atunci când Regele, Regina sau Principesa Mostenitoare apar, ei aduna în fata televizoarelor sute de mii de oameni. Nu numai din Romania. Aceasta dovedeste nevoia românului de informatia care îl face mândru, îi da confort identitar, încredere si sentimentul ca nu este singur.

Familia Regala nu face lucruri pentru a partini pe cineva sau pentru a servi o alta cauza decâtcea a natiunii. Si aceasta nu numai din constiinta sau din iubire de tara, din loialitate, ci si din pragmatism. Coroana nu poate sa reziste, daca nu este, în mod egal, benefica tuturor; ea dispare, daca partineste pe cineva.

A nu confunda aceasta, desigur, cu ideea ca Regele nu poate critica un aspect din societate. Uneori, aceasta critica este privita drept partinitoare. Regele nu ia atitudine pentru a partini pe cineva sau pentru a dezavantaja pe altcineva, ci pentru ca gaseste important sa sustina public un anume principiu, sa atraga atentia asupra unei deficienze. Regele a vorbit, în ultimii patru ani, despre deficientele institutionale. El nu a partinit o anume doctrina politica si nid nu a criticai o anume guvernare.

Considerati ca a fost perceput corect în societate demersul Altetei Sale de a candida? în conditnle în care intentia nu a fost neaparat de a castiga sau de a deveni presedinte, ci de a lansa un semnal catre societate, credeti cá mesajul a ajuns la oameni? Ati dori sa mai incercati o data sa transmiteti acest mesaj?

Nu voi mai candida la presedintia României, pentru ca nimic din realitatea anului 2009 nu s-a schimbat. De aceea îmi face piacere sa reamintesc ce am spus atunci.

Nu am nicio îndoiala ca mesajul meu din 2009 a ajuns la oameni. Acest lucru poate fi dovedit în doua feluri: în vizitele pe care le-am facut în toate colturile tarii, nu am gasit niciodata un singur om care sa spuna ca nu a înteles ce vreau eu sa propun, ca model de cârmuire la Cotroceni. Cine nu a înteles au fost dintre capeteniile locului, nu dintre oamenii locului. Apoi, sondajele de opinie arata alte rezultate decât cele nerusinat falsificate, în acele cinci luni. Am început Campania cu 12% si au fost momente când procentajul a fost mai ridicat decât atât. Nu am putut impune aceste rezultate pe piata, pentru ca sistemul mass-media a fost bine imunizat la mesajele noastre.

Regele -este un aspect important- mi-a dat voiesa candidez, probabil pentru ca a crezut ca este momentul de a arata societatii românesti ca locul de la Palatul Cotroceni nu este al unui politician. Aceasta decizie nu trebuie confúndate cu instaurala Monarhiei. Daca Romania ar redeveni regat, dupa Regele Mihai ar veni Principesa Mostenitoare Margareta, nu altcineva.

În ultimii doi ani se înregistreaza o crestere mare a simpatiei fata de Casa Regala, o încredere, un respect si o atitudine frumoase fata de noi. Cred ca momentul 2009 a ajutat la deschiderea portilor societatii românesti catre noi, nicidecum la închiderea lor.

Este generatia tañara, lipsità de prejudecati istorice, mai receptiva la mesajele Casei Regale?

Da. La toate categoriile de tineri, de la copiii de clasa a cincea, pana la liceenii de nouasprezece ani, apoi studentii si cellari tineri, este o deschidere extraordinara. în tara si în afara ei. Am vizitat sute de comunitati românesti în lume, în Italia, în Franta, în Spania, în Germania, Belgia, Anglia, Irlanda, Finlanda, Canada si peste tot am gasit o deschidere extraordinara fata de Casa Regala. Cea mai mare parte a acestor oameni sunt tineri, unii foarte tineri.

De altfel, daca oamenii acestia ar fi înapoi în Romania, va asigur ca multe dintre vulnerabilitatile noastre ar disparea, pentru ca ei sunt o altfel de Romanie.