REGATUL GEPID

Abstract

In documéntele romane, germanii au fost reprezentati ca flind înalti, blonzi çi floroçi, îmbracamintea lor era din lâna sau piele, legatä cu o Centura, iar deasupra o mantie prinsä cu o agrafa. Istoria poporului gepid este una confuzä, despre gepizi nu s-a scris cronici çi nici nu s-a gäsit nicio moçtenire scrisä, putem afla informatii despre acest popor din izvoarele romane târzii, izvoarele bizantine timpurii dar §i din cronicile gotilor sau longobarzilor, popoare duçmane ale gepiziilor. Dar conform cercetärilor arheologice întreprinse în nordul Poloniei, nu s-a gäsit dovezi arheologice care sä atestä migrarea descrisä de Iordanes în primele secóle ale mileniului I, în zona sudicä a Märii Baltice., din Peninsula Scandinavä, tara de origine a triburilor germanice. El a trimis solie la Ostroghota, care în vreme respectivä era conducätorul vizigoßor çi ostrogofilor çi s-a plâns cä este închis între munfii çi päduri dese §i a cerut ca Ostroghota ori sa fie gata de räzboi, ori sä îi dea o parte din teritoriu. In 539 gepizii, în aliantä cu regele franc Theudebert organizeazä o ofensivä împotriva Bizantului, astfel cä tree Sava iar într-ο luptä sängeroasä înfrâng trupele bizantine din Ulyricum, conduse de catre Calluc, magister militum.

Headnote

Abstracto. Gepidos son de origen aleman, que en el siglo IV comieza la migration hacia Europa. Acerca de gepidos, no se encuentra mucha documentaciones, lo que se conoce es conocida solo a partir de finales fuentes romanas históricas y los escritos de Jordanes. En 565, cuando despues de algún guerras el reino de los gepidos se destruye y por ultimo menciona entendimento gepidos Theophanes. Los historiadores hablan de gepidos, asimilación de una poblacion rumana de Transilvania o Hungría.

Palabras clave: gepidos, la monarquía militar, godos, gepanta, Fasthida, hunos, Teofanes, Transilvania, Hungría.

Gepizii sunt un popor de migratori, de origine germanicä, având origini comune cu gotii çi vandalii. Civilizatia proto-germanicá, apare în jurul mileniului V î.Hr. în sudul Suediei çi peninsula danezä prin fuziunea unor populatii locale fínice (descendentii unor vechi culturi locale) çi cultivatorii danubieni ( "poporul ceramicii liniare").

In época bronzului s-a format aici o civilizatie germanicä cu influente orientale çi danubiene, care a adoptai ceramica decoratä cu çnur, metalurgia bronzului §i practica ínhumarea individual! Datoritä schimbärilor climatice petrecute în secolul al VI-lea í. Hr. teritoriul §i conditiile necesare vietii s-au micçorat, astfel triburile germanice îçi încep migratia spre Europa céntrala çi esticá. In jurul anului 400 í. Hr. popoarele germanice se împart în douä categorii: occidentali çi orientali. In documéntele romane, germanii au fost reprezentati ca flind înalti, blonzi çi floroçi, îmbracamintea lor era din lâna sau piele, legatä cu o Centura, iar deasupra o mantie prinsä cu o agrafa. Lumea în care träiau germanicii era una traditional ruralä. Deçi tehnica agricolä era înapoiata çi uneltele rudimentäre, germanicii, cu exceptia saxonilor çi frizilor, practicau çi agricultura, pe lânga creçterea animelelor. In secolele I-II d. Hr. realizeazä progrese în extractia minereurilor (aur, argint, fler, aramä) çi în prelucrarea metalelor, lemnului, plantelor textile. Societatea germanicä era organizatä pe bazele monarhiei militare, flind condusä de conducätorii militari, care îçi trasmiteau pozitiile urmaçilor lor çi erau grupati în douä categorii: oameni liberi çi sclavii. Ultima catégorie a apärut în urma cuceririlor, iar mai târziu se distinge o nouä catégorie, cea a sclavilor eliberati sau lidi. In antichitate târzie existau 3 mari ramuri de germanici: ramura apuseanä (francii, alamanii, frizii, saxonii, anglii, suevii, varinii, iutii, marcomanii, cvazii çi iutungii), ramura nordicâ (danii çi suedezii) çi ramura rasäriteanä (herulii, rugii, schirii, burgunzii, vandalii, gotii çi gepizii)1.

Istoria poporului gepid este una confuzä, despre gepizi nu s-a scris cronici çi nici nu s-a gäsit nicio moçtenire scrisä, putem afla informatii despre acest popor din izvoarele romane târzii, izvoarele bizantine timpurii dar §i din cronicile gotilor sau longobarzilor, popoare duçmane ale gepiziilor.

Originea gepiziilor este una neclarä, în cronici, gotii recunosc originea lor comunä cu gepizii, dar îi numesc gepanta, adicä leneçi. In acest scop este märturie çi scrierea lui Iordanes, în Getica: ,,Çi dacä mä întrebi cum sunt rude goß cu gepizii, în cäteva cuvinte îfi povestesc. Aminteçte cä eu fi-am povestit deja faptul cä goß, conduçi de regele Berig cu 3 nave au plecat de pe insula Scandza (Scandinavia) §i au trecut în Gotiscandaza. Una dintre cele 3 nave, a întârziat $i astfel a dat numele unui popor. In limba lor leneç înseamnâ "gepanta". Astfel, cu 2 Λ trecerea timpului s-a nâscut denumirea de gepizi. Çi ei provin din triburile gofilor... " . In odele anglo-saxone (Beowulf çi Widsith), în toponimele longobarde, dar çi în documente greceçti çi latine numele lor provine din cuvântul "geba" sau "giban" cea ce înseamnâ "a da", " a därui", o gener os" sau "darnic" .

Localizarea tärii de origine exacta a gepizilor este aproape imposibilä, datoritä faptului cä autorii antici, cum ar fi Strabon, Plinius cel Bäträn sau Tacitus vorbesc doar despre tara de origine a gotilor. Astfel, tara de origine a gotilor çi probabil a gepizilor este undeva în zona în care Vistula se varsä în Marea Balticâ, partea nordicâ a Poloniei de azi. Dar conform cercetärilor arheologice întreprinse în nordul Poloniei, nu s-a gäsit dovezi arheologice care sä atestä migrarea descrisä de Iordanes în primele secóle ale mileniului I, în zona sudicä a Märii Baltice., din Peninsula Scandinavä, tara de origine a triburilor germanice.

Gepizii nu sunt mentionati nici în timpul räzboaielor marcomanice (Primul räzboi marcomanic: 167-175 d.Hr. - Al Doilea Räzboi Marcomanic: 178-180 d. Hr.). In încercarea de a explica acest lucru, unii istorici au considérât cä în aceastä perioadä gepizii nu au alcätuit grupuri etnice independete de goti. In urma începerii migrärii spre sud-est a gotilor din zona Vistulei, din triburile rämase în urmä a gotilor s-ar fi format grupurile etnice aie gepiziilor.

Primul rege a gepizilor este Fasthida, eel care a pornit primele actiuni de cucerire a un or teritorii vecine çi prima datä îl atacä pe burgunzi çi pe goti. Iordanes descrie astfel evenimentele: bastida, regele gepiziilor §i-a instigat poporul §i cu arme §i-a extins hotarele färii. Pe burgunzi, aproape i-a ucis pe tofi §i a învins încâ câteva popoare. Çi pe gofi l-a enervat färä scop, încâlcând rudenia lor de sänge. El încercând sä î§i extindâ granéele färii cu arme çi-a desträmat rudele. El a trimis solie la Ostroghota, care în vreme respectivä era conducätorul vizigoßor çi ostrogofilor çi s-a plâns cä este închis între munfii çi päduri dese §i a cerut ca Ostroghota ori sa fie gata de räzboi, ori sä îi dea o parte din teritoriu. Ostroghota a transmis soliei cä el se teme de un astfei de räzboi, pentru cä este un pâcat sâ lupfi cu arme împotriva rudelor tâi, dar /ara nu ? va päräsi niciodatä. Gepizii au venit cu o armatä împoriva gofilor çi Ostroghota sä nu parâ mai slab §i-a condus armata §i s-au confruntat lângâ oraçul Galtis, unde curge räul Auha. Gofii dupä ce i-au înfrânt pe gepizi §i-au revinit în farâ çi au trâin în pace atâta timp cât regele lor a fost Ostroghota ".4

Aceste evenimente au fost descrise de Iordanes cu secóle mai tàrziu çi poate nici el nu avea informatii exacte unde çi când s-a întâmplat aceastä luptä. El sustine cä lupta a avut loc datoritä invidei gepiziilor, în urma jafurilor întreprinse de goti în Moesia, în timpul împâratului Filip Arabul (244-249). Istoricul Kurt Horedt, pe baza acestor informatii considera câ lupta a avut loc în anul 249 iar Galtis, locul unde s-a desfaçurat lupta îl localizeazä undeva între Prut çi Siret. Unele documente romane contemporane, pun data posibilâ a luptei în anul 291 çi noteazä câ scopul luptei a fost fosta provincie romana Daria5. Un poem inclinât împâratului Maximianus, la data 1 aprilie 291 descrie urmätoarele: ,,o parte dintre gofi, în alianfä cu tervingii au luptat împotriva vandalilor §i gepizilor"6.

In anul 291 gepizii era deja în aliantä cu vandalii, asta înseamna cä cele douâ popoare erau vecine, astfel istoricul Bóna István, pe baza descoperirilor funerare íi localizeazä pe gepizii în partea de Nord-Est a Câmpiei Pannoniei (Ártánd/Poroshát, Malajdak, Csongrád)7. lar spre mijlocul secolului al IV-lea gepizii sunt deja prezenti pe teritoriul délimitât de râurile Crasna, 1er çi Criç pânâ la Mureç. In aceastä perioadä, zona Transilvaniei çi partea esticä a Bazinului Carpatic este scena mai multor râzboaie între triburile barbare. In 332 tervingii îi ataeä pe sarmati çi astfel întrâ în conflict cu Imperiul Roman, tot în acest an, tervingii conduçi de cätre Geberich îi ataeä çi îi înfrâng pe vandalii conduçi de cätre Visumar din zona Criçurilor çi a Mureçului. In Câmpia Tisei se intensificä migratia triburilor barbare8.

In urma açezârii lor pe acest teritoriu, gepizii nu sunt mentionati în documente literare timp de aproape un secol, datoritä neimplicärii lor în evenimente importante petrecute în Bazinul Carpatic, pânâ când în urma aparitiei hunilor la Est de Carpati, gepizii la fel ca çi celalalte triburi räsäritene au fost nevoite sä se porneascä spre Vest. O parte dintre gepizi sunt mentionati de cätre Hieronymus printre popoarele care au trecut peste Rin, aläturi de vandali în anii 406-407. Tot în acestä perioadä se confruntä din nou gepizii cu gotii, ultimii au ieçit învingâtori, regele got Thorismund, vasalul hunilor îi supune pe gepizi. Gotii luptasearä deja aläturi de huni, atfel s-ar putea presupune cä în aceastä perioadä inträ sub dominatia hunilor çi gepizii, care nu au päräsit teritoriul ocupat9. Pânâ în 447 istoria lor devine din nou confuzä, când situatia poporului gepid devine una favorabilä în cadrul regatului lui Attila, regele gepid, Ardarik, a fost singurul dintre regii vasali, care facea parte dintre sfatuitorii lui Attila. Gepizii conduçi de cätre Ardarik au participai aläturi de huni în expeditia militara din anuí 447 împotriva Imperiului Roman de Räsärit, în anul 451 participà la Bätälia de pe Câmpiile Catalaunice sau bâtalia de la Chalons, iar în anul 452 la expeditia împotriva Italiei. Dupä moartea lui Attila, regele gepid a condus révolta împotriva fiilor lui Attila, pe care îi înfrânge în 455 lângâ râul Nedao (probabil un afluent al Savei)10.

In urma înfrângerii hunilor, în Bazinul Carpatic se creeazä un vid de putere iar Câmpia Tisei çi Dacia este ocupatä de catre gepizi, gotii sud-dunäreni îçi extind puterea spre nord-vest çi ocupä fosta Pannonie, intrând în conflict cu scirii açezati între Dunäre çi Tisa, astfel pentru a sprijini pe scirii, se creazä o ligä de cätre regele Hunimund al suebilor însa aceastä ligä este înfrânta de cätre gotii regelui Thiudemir în anul 469n.

Regatul gepid çi-a extins puterea spre estul Bazinului Carpatic flind aliatul împâratului, primea subsidii anuale pentru a mentine çi a garanta pacea în zonä. Iordanes astfel descrie evenimentele: "gepizii însuçindu-çi cu forfä regiunile hunilor §i punänd stäpänire pe tot teritoriul Daciei, nu a cerut altceva de la Imperiul Roman decâtpace §i daruri anuale " . Dupä moartea lui Ardarik, puterea se împarte între Geismuth, flu lui Attila çi nepotul lui Ardarik, cäruia îi revine teritoriile din zona Tisei, Thrafsilei çi a Transilvaniei, fiului lui Ardik, care îçi instaleazä curtea la Sirmium, oraç ieçind de sub influenta romanä în timpul expeditiilor gote în Balcani. Fostul oraç roman Sirmium devine principala tintä a triburilor barbare din Bazinul Carpatic. In anul 488 când gotii conduçi de cätre Theodoric s-au îndreptat spre Italia prin teritoriul Drava-Sava, doar în urma trädärii lui Mundonak (fiul lui Geisemuth) au putut trece prin teritoriul contrôlât de cätre Thrafsila . Regatul gepid de la Sirminum a fost ocupat çi desflintat de cätre Theodoric, eel care dupä ce se instaleazä în Italia, în urma bätäliilor de la Isonzo, Verona (ambele în 489) çi la Adda (490) çi încheie un tratat cu Odoacru conform cäruia ambele pärti domneau asupra Italiei dupa care se întoarce împotriva gepizilor din regiunea Drava-Sava. Astfel în anul 504 el trimite trupe pentru ocuparea "Pannonia Sirmiensis" fosta tarä de origine a gotilor. Gepizii au fost surprinçi de atacul gotilor conduçi de Pitzias çi Herduin, astfel regele lor, Trasarik, fluí lui Thrafsila se refugiazä la Gunderit, un alt rege gepid din zona Criçurilor çi a Mureçului. Locuitorii din Pannonia Secunda çi Sirmium se supun gotilor farä rezistentä. Gepizii din zonä träiesc aici pänä în 523 când la ordinul lui Theodoric sunt mutati în zona Rhone. Gepizii revin în Pannonia Secunda prin anii 535, odatä cu ofensivä întreprinsâ de cätre Iustinian împotriva vizigotilor. In 539 gepizii, în aliantä cu regele franc Theudebert organizeazä o ofensivä împotriva Bizantului, astfel cä tree Sava iar într-ο luptä sängeroasä înfrâng trupele bizantine din Ulyricum, conduse de catre Calluc, magister militum. In urma victoriei gepizii ocupä Singidinumul extinzându-si puterea asupra Moesiei Prima çi Daciei Ripensis. In urma actiunilor militare întreprinse de gepizi, Iustinian renuntä la subsidiile plätite pentru men tinea päcii în zonà, renuntând la alianta eu gepizii dupä care ajunge sä recunoascâ ocupatiile longobarde din Pannonia .

In anul 546 în urma mortii lui Elemund, nou rege devine Thorisind, în timp ce regele longobarzilor devine Audoin, cu care Iustinian încheie o alianta çi recunoaçte colonizarea Pannoniei de catre longobarzi. Diplomaría bizantina spera astfel încheierea deflnitivä a regatului de la Sirmium. Räzboiul între gepizi çi longobarzi a început prin anii 547-548 çi a durât pâna în 567, eu mai multe perioade de pace15. Primele douä confruntäri între gepizi çi longobarzi a avut loc în 547 çi 549, de flecare datä s-a hotärät semnarea päcii pe timp de doi ani. Prima mare confruntare însa a avut loc în anul 551 la Asfeld, deçi gepizii i-au învins pe longobarzi, în urma mortii regelui Thorisind ei se retrag de pe câmpul de bätälie. O nouä pace a fost impusä de catre Iusitinian, în urma cäruia gepizii trebuiau sä päräseascä zonele romane de la sud de Drava-Sava, dar urmau sä primeascä din nou subsidii din partea împâratului. In 552, 400 de luptätori gepizi au participai la luptele împotrica regelui ostrogot Totila, fund conduçi de cätre generalul Narses. In urmätoarea perioadä pacea domneçte, influenta gepizilor revine la hotarele anterioare anului 551 iar Sirmium redevine oraç gepid, fiul lui Thorisind, Kunimund îçi mute chiar aici capitala regatului.

Pacea din zonä dureazä pänä la moartea lui Iustinian, urmaçul lui lustin al Il-lea în anul 565 renuntä la aliantele încheiate çi la plata subsidiilor. Astfel Alboin íi ataeä pe gepizi, ajungând pänä la capitala tärii, în timp ce Kunimund se lupta cu slavii la Oit. El cere ajutorul lui Iustin al II-lea çi în schimbul ajutorului îi oferä capitala tärii, Sirmiumul. Astfel bizantinii îi alungä pe longobarzi, dar regele gepid nu se tine de promisiuni çi refuzä sä cedeze Sirmiumul bizantinilor. Regele longobard încheie o nouä aliantä cu regele avarilor, al cärei principal scop a fost ocuparea teritoriilor gepide. La auzul acestor veçti, Kunimund din nou e dispus sä renunte la Sirmium, dar de data aceastä ajutorul primit de cätre bizantini este unul neínsemnat. Trupele gepide împârtite în douä sunt înfrânte atât de longobarzi, cât çi de avari, iar Usdibad, generalul care era însârcinat cu apärerea oraçului Sirmium predä oraçul bizantinilor conduçi de cätre Bonos. Trupele gepide inträ în armata imperialä, iar moçtenitorul Reptila16, aläturi de episcopul Trasarik se refugiazä cu tezaurul regal la Constantinapol.

In urma desträmärii regatului gepid, o parte a populatiei s-a retras în Imperiul Bizantin, o altä parte a populatiei partieipä aläturi de longobarzi la atacarea Italiei conduçi de cätre Alboin, însâ marea parte a gepiziilor, printre care çi familia regalä çi teritoriile gepide râmân sub administraría avarä. Un jumätate de secol în documéntele scrise, gepizii vor apära ca dezertori sau natia care a fugit de sub dominaría avarä. In 582, aläturi de vräjitorul regelui Bokolabras, fuge în imperiu 7 gepizi, de asemenea în 594 în timpul ofensivei împotriva slaviilor un gepid îl ajuta pe generalul Priscos cu informatii pretioase pentru câçtigarea luptei. Primele informatii despre gepizii care träiau pe teritoriul avar apar abia ín 599 (sau conform unor surse ín 60117) când Theophylaktos Simokattes descrie expeditia generalului Priscos, care trece Tisa cu 4000 de soldati çi gâseçte 3 sate de gepizi. Soldati de origine gepidâ gäsim çi în armata avara. Theophanes sustine cä în urma expeditiei din 599, Priscos a capturai çi 3200 de gepizi, însa descrierea lui se bazeazä pe scrierile lui Theophylaktos Simokattes, eel care vorbeçte doar despre 3000 de avari çi 8000 de slavi, în timp ce Theophanes despre 3200 de gepizi, 3000 de avari, 800 de slavi çi 2000 de barbari18.

Ultímele mentiuni singure despre gepizi gäsim în scrierile lui Theophanes, odatä cu atacarea în 625 a Constantinopolului, aläturi de avari participând çi contingente de slavi, bulgari çi gepizi. In secolele VI çi VII informatiile dispar din nou în privinta gepiziilor, dar la fel se întâmplà çi altor popoare aflate sub dominatia avarä în Bazinul Carpatic iar mai târziu flind amintiti aläturi de avari. Unii istorici vorbesc despre asimilarea gepiziilor de catre o populatie romanicä din Transilvania çi de catre o populatie avaro-slavo-romanicä în Ungaria19.

Cercetärile arheologice care atesta çi dovedesc extinderea regatului gepid în Transilvania sunt descoperirile arheologice de la Apahida, Valea lui Mihai, Uileacul Çimleului, Someçeni, dar çi cele 14 cimitire gepide, unele cum ar fi Vlaha (jud. Cluj) cuprinde 300 de morminte, Moreçti (jud. Mureç) 83 de mormite çi o acezare cu 33 de locuinte sau cimitirul de la SighiçoaraDealulViilor (jud. Mureç) 20 de morminte .

Footnote

1 Mircea Negru, Europa în perioada marilor migrafii (secolele III-V), Editura Fundatiei România de Mâine, Bucureçti, 2007, pp. 96-99.

2 Iordanes, Getica, 94-96

3B. Tóth Agnes, Gothiscandza-tól a Tisza vidékig. A gepidák eredete, vándorlása, korai régészeti emlákanyaga (De la " Gothiscandza pânâ la Tisa. Originea, migratia §i dovezi arheologice timpurii a gepizilor), în A gepidák - kora kôzépkori germân kirâlysâg az Alföldön (Die Gepiden - Ein frühmittelalterliches germanisches Köingreich auf den grossen ungarisches Tiefebene), coordonator Havassy Péter, Erkel Ferenc Múzeum, Gyula, 1999, p. 13(în continuare: ?. Tóth Ágnes, Gothiscandza-tól...)

Footnote

4 Iordanes, op. cit., 97-100

5 ?. Tóth Ágnes, Gothiscandza-tól..., p. 16.

6 Bóna István, Cseh János, Nagy Margit, Tonika Péter, Tóth Ágnes, Hunok - gepidák - langobardok (Huniigepizii-longobarzii), Balassi Kiadó, 1993, p. 26 ( în continuare: Bóna István, Hunok-gepidák - langobardok... )

7 Ion Stanciu, Gepizi, avari ,μ slavii timpurii (sec. V- VII P.Chr.) în spatiul vestic §i nord-vestic al României, Ephemeris Napocensis, XII, 2002, p. 207.

8 B. Tóth Ágnes, Gothiscandza-tól..., p. 18

9 Ibidem, p. 20.

Footnote

10 Bóna István, Hunok- gepidák - langobardok..., p. 27.

11 Alexandra Madgeara, Istoria militará a Daciei post-romane 275-614, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviçte, 2011, p. 144.

12 Iordanes, op. cit. p. 264

13Nagy Margit, A gepida királyság(454-567) - Regatul gepid(454-567) în A gepidák - kora kôzépkori germân kirâlysâg az Alföldön(Die Gepiden - Ein frühmittelalterliches germanisches Köingreich auf den grossen ungarisches Tiefebene), coordonator Havassy Péter, Erkel Ferenc Múzeum, Gyula, 1999, p. 32 (In continuare: Nagy Margit, A gepida...)

Footnote

14 Bóna István, Hunok-gepidàk - langobardok..., p. 28.

15 Nagy Margit, A gepida..., p. 33.

16 Bóna István, Hunok- gepidàk - langobardok..., p. 29.

Footnote

17 Ligia Bârzu, Gepizii în Istoria Românilor, vol II, coord. Dumitru Protase, Alexandru Suceveanu, Editura Enciclopedicâ, Bucureçti, 2001, p. 710

18 Kiss P. Attila, A gepidák avar kori továbbélésének vizsgálatáról în Kôzépkoriôrténeti tanulmányok 6, Szegedi Kozépkorász Mühely, Szeged, 2010, pp. 123-124

19 Ligia Bârzu, op. cit. p. 710.

20 Alexandru Madgearu, op. cit., pp. 157-159.

References

Bibliografie

Bârzu, Ligia, Gepizii în Istoria Românilor, vol II, Cood. Dumitru Protase, Alexandru Suceveanu, Editura Enciclopedicâ, Bucureçti, 2001, p. 707-717.

Bóna István, Cseh János, Nagy Margit, Tomka Péter, Tóth Ágnes, Hunok - gepidák -langobardok (Hunii-gepizii-longobarzii), Balassi Kiadó, 1993

?. Tóth, Agnes, Gothiscandza-tól a Tisza vidékig. A gepidák eredete, vándorlása, korai régészeti emlàkanyaga (De la "Gothiscandza pânâ la Tisa. Originea, migra fia çi dovezi arheologice timpurii a gepizilor), în A gepidák - kor a kôzépkori germán királyság az Alföldön (Die Gepiden - Ein frühmittelalterliches germanisches Köingreich auf den grossen ungarisches Tiefebene), coordonator Havassy Péter, Erkel Ferenc Múzeum, Gyula, 1999

Iordanes, Getica

References

Kiss P. Attila, A gepidák avar kori továbbélésének vizsgálatáról (Despre continuitatea gepizilor în timpul avarilor) în Kôzépkortôrténeti tanulmányok 6, Szegedi Kozépkorász Mühely, Szeged, 2010

Madgearu, Alexandru, Istoria militará a Dacieipost-romane 275-614, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviçte, 2011

Nagy Margit, A gepida királyság(454-567) - Regatul gepid(454-567) în A gepidák - kor a kôzépkori germán királyság az Alföldön (Die Gepiden - Ein frühmittelalterliches germanisches Köingreich auf den grossen ungarisches Tiefebene), coordonator Havassy Péter, Erkel Ferenc Múzeum, Gyula, 1999

Negru, Mircea, Europa în perioada marilor migrafii (secolele III-V), Editura Fundatiei România de Mâine, Bucureçti, 2007

Stanciu, Ion, Gepizi, avari çi slavii timpurii(sec. V- VIIP.Chr.) în spafiul vestic çi nordvestic al României, Ephemeris Napocensis, XII, 2002, p. 2003