Referendumul în România - între utilitate si utilizare

Abstract

The referendum in Romania has become an increasingly used method for consulting the citizens both in legislative issues, but also in the administrative ones. However, not all the results of a plebiscite can be imposed in the parliamentary forum. Is the referendum a new way for reconciliation or rather for conflicts? This article is an attempt to see if the referendum has the ability to provide a true government based on the sovereign of the people, or to be a simple delusion. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

Abstract

The referendum in Romania has become an increasingly used method for consulting the citizens both in legislative issues, but also in the administrative ones. However, not all the results of a plebiscite can be imposed in the parliamentary forum. Is the referendum a new way for reconciliation or rather for conflicts? This article is an attempt to see if the referendum has the ability to provide a true government based on the sovereign of the people, or to be a simple delusion.

Keywords

referendum; elections; direct democracy; political culture; public opinion

I. Introducere

Atunci când discutam despre interesul oamenilor pentru politica tindem sa accentuam rata de participare redusa la scrutine si eventual neîncrederea fata de politicieni, într-o ìncercare de a trasa principalele cauze ale absenteismului electoral. Fie ca vorbim de alegerile prezidentiale sau de cele parlamentare, cetatenii îsi exercita dreptul la vot în primul rând pentru a legitima candidati! propusi spre funeri publice, cât si deeiziile viitoare ale acestora în ceea ce priveste parcursul politic al unei tari. Vorbim astfel despre conceptul de démocratie reprezentativa, prin care alegatorii, cu ajutorul votului, decid Iegitimitatea politicienilor de a guverna, ìntr-un anumit context socio-politic. Chiar si în Romania, în cadrul unei demoeratii neajunsa la maturitate, rolul si eficienta democratiei reprezentative pot fi probate printr-un apel la istoria postdecembrista.1

Alaturi de scrutinele care vizeaza reprezentantii politici, sistemul electoral románese are în componeva sa si o forma de consultare directa a cetatenilor, numit referendum, în vederea stabilirii opiniei majoritare cu privire la o tema de interés general. Folosita înca din 1864, la adoptarea primei Constitutii Românesti din initiativa lui Alexandru loan Cuza, aceasta metoda devine una tot mai folosita în cadrul tarii noastre în problemele de interés public precum revizuirea Constitutii lor, aprobarea sau refuzul unor proiecte legislative s.a.

În aceasta lucrare îmi propun sa investighez daca utilizarea referendumurilor conduce la un conflict între democratia reprezentativa si democratia directa dat fund faptul ca aceasta modalitate de consultare a voint,ei populare cunoaste o întrebuintare tot mai mare în tara noastra. Perspectiva originala aleasa reprezinta stabilirea ponderii de putere între guvernanti si alegatori chiar si atunci când vorbim despre un referendum. Voi încerca sa vad în ce masura votantii reusesc sa-si aleaga témele de dezbatere din cadrul unui referendum sau cum se pot feri acestia de posibilele disimulan exercitate de politicien!.

Devenit un mijloc popular si bine receptionat de catre cetateni, conceptul de referendum este privit aproape unanim ca votul prin care majoritatea indivizilor îsi exprima parerea asupra initiativelor legislative. Totusi, termenul are nevoie de câteva nuant,ari pentru a fi perceput corect. Conform tipologie! realízate de Markku Suksi1, referendumul se poate imparti în doua típuri majore de procese elective.

Primul dintre eie este "referendumul consultativ", destinât politicilor publice, prin care se asteaptä un anumit consens, cât si o încredere din partea electoratului asupra unor viitoare proiecte. CeI de-al doilea tip este reprezentat de "referendumul legislativ" care impune atât direct sau indirect organizarea plebiscitelor pe o bazä legala consentita de Constitutie sau de Legea Referendumului. In cadrul celui de-al doilea model pot interveni "referendumul initiativ", necesar pentru debutul unor dezbateri parlamentare cu privire la diverse proiecte legislative, cât si "referendumul popular", denumit si "pasiv", prin care un act constitutional trebuie supus aprobarii cetatenilor.

Afirmarea conceptului de guvernare democratic este o premisa de la care pornim în tratarea subiectului investigai, desi, comparativ cu perioada de debut, stabilita în timpul Greciei antice, "guvernarea poporului" a trecut prin nenumarate schimbari. Poate cea mai vizibila ar putea fi definita printr-o noua dimensionare a demosului si, inclusiv, printr-o noua abordare a ìntocmirii cadrelor legislative cu ajutorul democratiei reprezentative. Expansiunea procesului democratic ar trebui privita aproape unanim ca o revalorizare a egalitari de vot, a egalitatii în fata legii, a opiniei liber exprimate, a responsabilitatii sociale, însa, cu toate acestea, vom arata în cele ce urmeaza ca scopul dezirabil promis de folosirea referendumului poseda înca o suita de discrepante fata de practica ideala.

II. Stabilirea temelor de dezbatere în cadrul unui referendum

Témele predominante dezbatute de referendumurile din perioada postdecembrista a României s-au concentrât asupra inrtiativelor de revizuire a principalelor acte legislative, precum Constitutia, cât si a legilor care reglementeaza functionarea Parlamentului sau a sistemelor de vot. Practic, subiectele propuse fac parte mai degraba din angrenajul birocratic al conducerii unui stat, având o proiectie oarecum redusa a opiniei publice în materie de problème ale cetapi.

Elaborata în anul 1972, teoria efectului de agenda1 îsi regaseste influença nu doar în sfera mass-media, dar totodata si în cadrul politicii prin stabilirea gradului de importanta pe care un cititor sau ascultator ar trebui sa-l confere unui subiect. Témele initiate si dezbatute prin participarea la referendumuri, conform Constitute!, vizeaza în mod strict problemele de interés public major, însa cine am putea spune ca le stabileste în spatiul public? Exercitarea rolului de formater de opiniei al presei transfera catre public evenimente gata contextual izate din punct de vedere al importantei, ceea ce rafineaza într-o oarecare masura témele destinate referendumurilor. Conform teoriei la care facem referire, mass-media nu îsi doreste sa comunice neaparat cum sa gândim, ci mai degraba la ce sa ne gândim. Un exemplu practic prin care putem proba influenza teoria efectului de agenda asupra temelor propuse pentru un referendum este din perioada actúala si vizeaza reorganizarea administrativa a Capitale!, un subiect intens discutât pe plan politic si repopularizat prin intermediul mijloacelor de comunicare în masa, în sensul acordarii importantei cuvenite de catre votanti.

De remarcat este faptul ca alte teme de interés national nu sunt prezentate opiniei publice nici macar spre o dezbatere formala: investibile militare americane în scutul antiracheta proiectat pentru Romania, darsi participarea în razboiul libian, la cererea NATO.2 Astfel, importanta pe care publicul o acorda subiectelor destinate unui referendum se concretizeaza majoritar prin influent^ presei si mult mai putin prin importanta în sine a temei.

De asemenea, si modul în care sunt redáctate întrebarile destinate unui referendum poate afecta perceptia publicului prin inducerea unui posibil raspuns, în cazul cel mai nefericit, darsi printr-o lipsa a întelegerii termenilor utilizati.1

Cele mai recente referendumuri organízate în Romania au folosit în general întrebari simple, utilizând o formula de început prestabilita "sunteti de acord eu...", iar apoi tema în cauza. Raspunsurile acceptate pentru un referendum sunt cele închise, de tipul "da" sau "nu". Recent, referendumul pentru Legea Capitale! a ridicat numeroase discutii despre modul în care au fost redáctate întrebarile. De la o variante eu sapte întrebari, în care erau vizate opinii generale despre fosta activitate a primarilor (ex: sunteti multumit de modul în care s-a dezvoltat Capitala?), într-o tentativa de a crea o perceptie negativa înainte de asumarea votului, s-a ajuns la variante de patru întrebari sau o singura întrebare, pentru ca într-un final proiectul sa fie anulat. Nórmele de conduite europeana în materie de referendum accentueaza faptul ca "problema supusa votului trebuie sa fie clara; nu trebuie sa induca în eroare; nu trebuie sa sugereze un raspuns; alegatorii trebuie sa fie informati cu privire la efectele referendumului; participant!! Ia scrutin trebuie sa poata raspunda la întrebari doar prin da, nu, sau prin vot a Ib."2 Lipsa unor reguli de redactare asúmate de principalele organizatii politice risca sa transforme dezbaterea publica a subiectelor initiate de un referendum într-o batalie politica, în asimetrie cu rolul consultarli cetatenilor.

O tentativa de a extinde posibilele domenii si subiecte care ar putea fi supuse unui referendum a fostîntoemita în 2005 de catre Guvernul României în vederea cuprinderii unor teme ce fac obiectul "reformei si strategie! de dezvoltare economica si sociale a tarii" sau "a reformei justitiei si combaterea coruptiei".3 Parlamentul a respinsìn cele din urma aceasta inflativa prin Legea nr. 243/2006.

Tot în acest sens merita sa fie remarcat si capital ul de imagine care se tranfera partidelor politice prin utilizarea referendumurilor. Un subiect important lansat în Campania prezidentiala din 2009 a facut referire la pregatirea unui referendum prin care se propunea electoratului reducerea numarului de membri ai Parlamentului si trecerea la un parlament unicameral. Spatiul public a fost repede coplesit cu interventi! si comentarii asupra acestui subiect, prea putini lideri de opinie abtinânduse de la deliberarea în favoarea sau împotriva actiunii. Lasand la o parte ordinea constitutional, care nu a suscitât prea mult interés, numarul de discutii create în jurul acestei abordan a actionat în favoarea probabilitatii ca evenimentul (reducerea efectiva a parlamentarilor) sa se produca, fapt ce a crediblizat adunile viitoare ale partidului care a propus o asemenea masura. în literatura de specialitate, acest efect este denumit "euristica disponibilitatii", si se bazeaza pe notiunea ca odata ce avem tot mai multe imagini ale unui acÇiuni, cu atât tindem sa credem mai puternic în respectiva reprezentare.4

III. Aplicabilitatea unui referendum

în legislaría actúala din Romania, referendumul este o modalitate de consultare a voin^ei populare, în temeiul articolului 2, alin. 1 din Constituée, care stabilente ca prin acest mijloc se exercita suveranitatea1 nazionale a poporului. Obligativitatea de a tine cont de rezultatele unui referendum este legiferata doar în cazul demiterii presedintelui, prin articolul 10, din Legea 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului. Asemanator, dar retroactiv, revizuirea unei Constituai trebuie sa fie supusa unui plebiscit pentru confirmarea sa finala, conform articolului 151, alin. 3, din Constitute. O alta reglementare prin referendum, de aceasta data inaiala supunerii respectivului proiectîn Parlament, este si cea a legilor care modifica limitele teritoriale ale comunelor, oraselor si jude^elor, în acest caz organizarea referendumului fiind obligatorie, în conditile art. 13, alin 3, din legea 3/2000. Inclusiv, legea de organizarea si desfasurarea a referendumurilor face obiectul activité^ parlamentare, prin Art 92, alin 9.

Este lesne de observât ca rolul oricarui referendum, în afara aprobarü sau respingerli unei Constituai i, se contureaza doar din perspectiva unei opinii a majoritat^i, care poate avea sau nu ecou în forumul parlamentar. Considerarli ca suveranitatea poporului, consf incita prin Constitute României, are nevoie de un amendament legislativ care sa acorde o putere decizionala mult mai pronuncia asupra deciziilor luate de ceta"Çeni în cadrul referendumurilor, inclusiv prin stabilirea unui interval optim de timp în care acestea ar trebui formulate, în armonie cu articolul 61, alin 1, din Constituée, care afirma ca "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului román si unica autoritate legiuitoare a ^aHi".

Filosoful Italian Giovanni Sartori subliniaza faptul ca "opinia celor guverna"Çi este fundamentul real al guvernarii"2, iar orice popor care nu are vreun cuvant de spus este "un simplu ratificane un suveran al nimicului"3. Prin urmare, baza legala actúala nu investente credibilitateîn practica referendumurilor, o modalitate constitutional, democratica si eficienta de altfel în rezolvarea conflictelor dintre politicieni (reprezentativitate) si voin^a poporului (suveran itate).

IV. FrecvenÇa ci prezenÇa alegatorilor în cadrul referendumurilor

O perspectiva mai pu^in prezentata în cadrul dezbaterilor despre referendumuri este si cea a valorii ior prin numarul de ceta^eni care se prezinta la vot. Chiar daca participarea propriu-zisa a fiecarui om nu reprezinta neaparat un element definitoriu în ceea ce priveste ragiona I itatea votului, tindem totusi sa credem ca prezenta la urne, indiferent ca vorbim despre un referendum sau un alt tip de scrutin, este formata din mai multe etape cognitive prin care alegatorul decide cum sa voteze. Astfel, însasi prezen^a la urne a oamenilor ìnseamna o apartenen^a la actul guvernarii. Conform acestei premise vom încerca sa stabilim daca referendumul se bucura sau nu de sus^inerea cetatenilor.

Conform datelor prezentate, se poate sesiza ca prezenta la un referendum se aseamana destul de mult cu prezenta cetatenilor în cazul altor alegeri. De exemplu, în anuí 2009, votul pentru referendum a fost fixât în aceeasi zi cu votul pentru alegerile prezidentiale, diferenta de participare fund de doar 2%. De asemenea, în primele momente postdecembriste, referendumul organizatìn 1991 privind revizuirea Constituai a adusîn fata urnelor aproape 67% dintre votanti, valoare asemanatoare cu prezenta ìnregistrata la alegerile prezidentiale, cu un an în urma. Ca o concluzie intermediara, se poate aprecia ca încrederea într-un plebiscit este înca dictate deîncrederea în politicieni, oamenii având retineri asupra puterii lorde decizie, pe de-o parte, dar si asupra concretizarii rezultatului final. în virtutea acestei precizari vine si faptul ca prezenta la referendumuri este într-o descrestere progresiva, desi în 2009 putem constata o revenire a dorintei de participare a cetatenilor în exercitarea votului pana la valori de 50%.

V. Avantaje ci dezavantaje aie referendumurilor

Posibila critica a utilizarü referendumurilor, ca si cea a utilizarii oricarui alt tip de vot în democrat! ile reprezentative, consta în faptul ca aceasta forma de exprimare a dorintei electoratului se bazeaza preponderent pe cantitatea numarului de alegatori, prin urmare, formeaza si întretine mase de oameni care cu greu pot fi afiliate unor interese sau unor comunitati (celebra "dictatura a majoritatü")· Caracterul individual astfel format ramane predispus judecatilor stereotipe si influentelor de dirijare a opiniei, în special din pricina lipsei unei dezbateri1 coerente în rândul cetatenilor. Giovanni Sartori denumea noul tip de guvernare ca fünd o "démocratie directa a celor izolati".2 De asemenea, lipsa unor campanil de informare bine direzionate catre grupuri si comunitati sociale îsi poate vedea repede efectele la rezultatele ulterioare. Un sondaj realizat de CCSB în 2010 releva faptul ca mai bine de 70% dintre romani nu pot raspunde de ce este nevoie de bicameralism, iar doar 34 % dintre cei chestionati stiu care este rolul Parlamentului.1

Legatura puternica între subiectul referendumului prezentat de o anumita parte de politicien!, iar apoi replica opozitie, creeaza premisele unui moment electoral în care de cele mai multe ori declarable politice iau locul argumentelor cu privire la tema inaiata. Fiind vorba de o problema de interés public, referendumurile risca sa fie influentate de campanule électorale, si nu de informare, a partidelor. Pe de-o parte, demócrata recunoaste dreptul la libera exprimare însa influentarea rezultatelor elimina caracterul suveran al deciziei luate de cetateni.

O întrebare interesante se poate pune si asupra modului în care politicile publice risca sa fie concepute pe baza calcului pragmatic electoral. Din pricina reglementarii stricte a referendumului în ceea ce priveste raspunsul cu întrebari închise, liderii politici tind sa avanseze doar propuneri care suntîn rezonanta cu opinia deja existente. Acest lucru ne arata o întelegere slaba a conceptului de plebiscit, prin folosirea mai degraba a putera majoritata decât a puterii consensului, prin care toti participantii ar trebui sa se simta implicati în luarea deciziei. Realitatea însa ne obliga sa ne întrebam ce persoane ar fi dispuse sa voteze niste masuri nepopulare în cadrul unui referendum? Astfel, caderea înspre populism, pentru votul celor mai multi, este aproape un faptìn peisajul politic románese. Singurul tip de referendum care ar avea posibilitatea sa diminueze nemultumirile sociale este cel consultativ, dar, asa cum am putut observa, lipsa unei credibilizari a rezultatului final conduce întreg conceptul în derizoriu si transforma plebiscitul într-un simplu "sondaj de opinie".

Poate doar un ideal farà o baza empirica este si ideea conform careia exercitarea dreptului de vot asupra unei legi în cadrul referendumului responsabilizeaza cetateanul. Asa-numita "cultura politica" afirma necesitatea unor cerile din partea indivizilor, cât si acordarea unei puteri, toemai pentru a-i determina sa valorifice votul pe care îl au la dispozitie. Elena Nedelcu afirma ca "individui are tendila sa extrapoleze sansele sau nesansele participarii sale nonpolitice la sfera politicului. Astfel, daca el are sansa de a participa la multiple decizii sociale în sfera nonpolitica, el se va astepta sa fie capabil de a participa si la deciziile politice. Reciproca este si ea valabila".2

Concluzie

Practica referendumurilor constituie un imens pas catre demócrata directa, prin care oamenii pot decide asupra principalelor acte legislative dintr-un stat, exersând si exercitând în acelasi timp calitatea de a fi cetatean. Desi numeroasele discutii politice din jurul temelor destinate unui referendum tind sa produca în alegator mai degraba senilmente decât alegeri rationale, consideram ca în orice démocratie reala conflictul si dezbaterea sunt promotora informara coréete. Nu de putine ori, capacitatea unui referendum de a mobiliza cetatenii în vederea formarli unei opimi publice actioneaza nemijlocit si asupra vizibilitata publice a formatiunii politice care a propus un asemenea proiect. De remarcat este si asemanarea dintre prezenta Ia referendum si celelalte alegeri, fapt ce ne indica o interdependenta între gradui de încredere în politicien! si subiectele propuse la un plebiscit.

Pe de alta parte, un rise major survenit în cadrul referendumurilor este actiunea de decredibilizare, atât printr-o utilizare tot mai deasa, ce ar putea initia chiar subiecte referitoare la rolul parlamentului într-o societate în care alegatorul trebuie sa se pronunte asupra legilor, cât mai aies prin lipsa caracterului de obligativitate al rezultatului unui referendum, indiferent de tipul acestuia, în forumul legislativ. Pe baza motivelor expuse pot concluziona ca la ora actúala exista un conflict de putere între reprezentativitatea alesilor si suveranitatea ceta^enilor în practica referendumurilor. Pentru final, îi dam cuvântul înca o data lui Giovanni Sartori care reuseste sa exprime în cel mai ciar mod riscul la care asistam astazi în legatura cu practica referendumurilor: "Alegatorul obisnuit react,ioneaza, nu act,ioneaza. Deciziile politice sunt rareori generate de poporul suveran, ele sunt supuse aten^iei sale, lar procesul formarli opiniilor nu íncepe de Ia populare, el trece pe Ia populate. [...] Când ni se spune ca oamenii însisi guverneaza, trebuie sa ne asiguram ca nu este vorba de o democrazie de fafada, de o simpla falsificare a democratici."1

Footnote

1 În anul 2004 Romania adera la N.A.T.O., iar din 2007 devine membru cu drepturi depline în Uniunea Europeana. De asemenea, produsul intern brut (PIB) al României cunoaste o majorare concreta de la începutul anului 2000, conform statisticilor BNR, argument adus în discute din perspectiva sferei private de investitii.

Footnote

1 Markku Suksi, Bringing in the people: a comparison of constitutional forms and practices of the Referendum, (Dordrecht.The Netherlands: Martinus Nijhoff Publishers, 1993), 7.

Footnote

1 Maxwell E. McCombssi Donald L. Shaw, "The Agenda-Setting Function of Mass Media" în The Public Opinion Quarterly, Vol. 36, Nr. 2 (ig72):i76-i87.

2 Conform legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, la articolul 12 se noteaza ca atât organizarea administratiei publice locale este o problema de interés national (litera b), cât si structura sistemului national de aparare, organizarea armatei, participarea fortelor armate la unele operatiuni internationale (litera d). Textul de lege nu exclude în mod direct acordurile deja semnate cu diferite organizatii internationale.

Footnote

1 Un aspect extrem de interesant ÎI constituie faptul ca termenul "demitere", utilizat ca formula prestabilita în cazul organizarii unui referendum pentru suspendarea presedintelui, esteînteles destul de ambiguu de populaba rurala. Un raport întoemit de Asociaba Pro Democratia, din 2007, arata ca unei ponderi importante a cetatenilor din zona rurala nu le era eunoscuta semnificatia termenului.

2 Codul de bune practici în materie de referendum, adoptât de Consiliul pentru Alegeri Democratice, 2006, sursa: http://www.venice.coe.int/docs/2007/CDL-AD%282007%29008-rom. asp, accesat la data de 2 iunie, 2011.

3 Ordonanta de Urgenta nr. 99/2005 pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului (publicata în Monitorul Oficial nr. 643 din 20 iulie 2005)

4 Cu toate ca exista mai multe experimente în aceasta directe, ne vom concentra asupra unor cercetatori germani, Carmen Keller, Michael Siegrist si Heinz Gutscher, care au dorit sa observe modul prin care pereepem un rise. Voluntarii au primit notite cu date referitoare Ia inundati. Prima versiune facea o retrospectiva a ultimilor 30 de ani si continea mai multe imagini, iar cealaltä era strâns legata de anul trecut. S-a remarcat cä cei care observau mai multe imagini cu inundatii sesizau un rise mai ridicat, desi numärul de dezastre pe unitatea de timp data era similarä. Sursa: Sebastian Bohler, 150 de experimente pentru a /nfe/ege manipularea mediática, traducere de Dana-Maria Cimpoi (lasi: Polirom, 2009), 27.

Footnote

1 Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independentä; putere suprema, DEX, editia a ll-a Academia Romàna, Institutul "lorgu lordan", Editura Univers Enciclopedie, 1998.

2 Giovanni Sartori, Teoria democrapei reinterpretata, traducere de Doru Pop, (lasi, Polirom, 1999)» 78.

3 Sartori, Teoria, 78. 1 "Convocate si întrebate, ele [másele] îi pot raspunde liderului prin da sau nu, fara sa aiba vreo alta posibilítate autentica de a se reuni spre a delibera. Nu sînt împuternicite sa-i discute deciziile sau sa-i dea sfaturi. Singurul lucru la care au accès si pe care ÎI pot face este sa sanctioneze o anumita politica sau sa o respinga. Plebisciti este semnul unei libertati la care se renunta odata cu momentul ìn care este exercitata.". Serge Moscovia, Psihologia sodala sau masina de fabricat zei (lasi, Polirom, 1997), 95.

Footnote

2 Sartori, Teoria, 119.

Footnote

1 http^/www.ziare.com/social/romani/cei-mai-multi-romani-nu-stiu-ce-face-parlamentul-si-nici- nu-Hntereseaza-1006073.

2 Elena Nedelcu, Democrapa si cultura civica, (Bucuresti, Paideia, 2000), 18. 1 Sartori, op. cit., 128.

References

BIBLIOGRAFIE

BOHLER, Sebastian, 150 de experimente pentru a /nfe/ege manipularea mediática, traducere de Dana-Maria Cimpoi, lasi, Polirom, 2009.

"CEI mai mul^i romàni nu stiu ce face Parlamentul si nici nu-i intereseazä", Ziare.ro, accesat la 28 mai 2011, disponibil la: httpy/www.ziare.com/social/romani/cei-mai-multi-romani-nustiu-ce-face-parlamentul-si-nici-nu-i-intereseaza-ioo6o73.

CODUL de bune practici în materie de referendum, adoptât de Consiliul pentru Alegeri Democratice, 2006, accesat la 7 iunie 2011, disponibil la: http://www.venke.coe.int/docs/2007/ CDL-AD%282007%2goo8-rom.asp.

McCOMBS, Maxwell E. si SHAW, Donald L, "The Agenda-Setting Function of Mass Media", The Public Opinion Quarterly, Vol. 36, Nr. 2, 1972.

MOSCOVICI, Serge, Psihologia sodala sau masina de fabricatzei, traducere de Oana Popârda, Polirom, lasi, 1997.

NEDELCU, Elena, Democrazia si cultura civica, Bucuresti, Editura Paideia, 2000.

RAPORT de observare a referendumului pentru demiterea Presedintelui României (2007), Asociaba Pro Democrazia, accesat la 5 iunie 2011, disponibil la adresa: http://www.apd.ro/ download. php?id=37&filename=publicatii/Raport_referendum_suspendare_maÌ2007. pdf.

SARTORI, Giovanni, Teoria democrapei reinterpretata, traducere de Doru Pop, lasi, Polirom, 1999.

SUKSI, Markku, Bringing in the people: a comparison of constitutional forms and practices of the Referendum, Dordrecht,The Netherlands, Martinus Nijhoff Publishers, 1993.