Partide si membri de partid în Europa si în România

Abstract

The article Parties and party membership in Europe and Romania is focusing on the relationship of the parties with their own members, relating the situation in Romania to the European trends. In Romania, after the renegaded legacy of the mass (communist) party it has been adopted the pattern of the staff party, preferring instead of a large number of members, a mass of "sympathizers" easy to mobilize but with limited claims to be involved in the life of the party. The same trends can be observed in other European countries and especially from Eastern Europe (the case of Poland). However, the possibility to maintain a good connection with the society exists. The case of the parties in the Netherlands demonstrate this. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

Abstract

The article Parties and party membership in Europe and Romania is focusing on the relationship of the parties with their own members, relating the situation in Romania to the European trends. In Romania, after the renegaded legacy of the mass (communist) party it has been adopted the pattern of the staff party, preferring instead of a large number of members, a mass of "sympathizers" easy to mobilize but with limited claims to be involved in the life of the party. The same trends can be observed in other European countries and especially from Eastern Europe (the case of Poland). However, the possibility to maintain a good connection with the society exists. The case of the parties in the Netherlands demonstrate this.

Keywords

mass parties; party membership; elite; identification; strategy

Partidele nu sunt doar simple grupuri politice menite sä câstige competila electoral. Ele au si importanza în socializarea politica a cetä^enilor prin metherea între acestia si stat. îndeplinind rolul de interrata între societate si stat, eie canalizeazä mesajul electoratul cätre putere si mediazä feed-back ul.1 Pe de alta parte, pentru partide este important sä aibä un contact cât mai deplin eu societatea, nu doar prin canalele mass media sau prin institutive statului atunci când se aflä la putere si acesta se poate foarte bine obline prin membrii lor.

Dintre tipurile de partide menzionate în literatura de specialitate, numai o specie relativ rara - respectiv cele numite si partide de comitet sau conçus - reprezintä cercuri înguste de membri care nu sunt preocúpate de extindere. Toate celelalte varietali menzionate de exemplu în tipologia clasica a lui M. Duverger - partide de sectii, de celule sau de militiî - sunt - sau ar trebui sä fie - orientate cätre atragerea unui numär cât mai mare de aderenti (sustinätori, simpatizanti, membri).2

Membrii de partid (sau aderentii3 sunt persoane care fac parte juridic din organizare, varsä periodic sume de bani numite si cotizatii, aceasta fiind cea mai strânsa legatura cu partidul din care fac parte. Un partid ar trebui sä îsi formeze lista de membri în functie de cotizanti. în acest articol ne propunem sä stabilim dacä partidele sunt cu adevärat preocúpate de întarirea relaZiei pe care o au cu proprii lor membri si cum gestioneazä aceastä relaZie. Ne vom referi atât la situatia generala din Europa ultimilor 20 de ani cât si la cea specifica din Romania postcomunista.

Estimarea numärului de membri

Numärul de membri este considérât o importantä resursä a grupurilor politice. Orice partid îsi afirma în public numärul de membri pentru a demonstra propria capacitate de mobilizare. Pe plan european, la sfârstiul anilor '90, asa cum au arätat Mair si van Biezen dupä examinarea situatiei din 20 de täri, doar circa 5% din electorat era înregistrat ca reprezentând membri ai unor partide politice1. Dar la acest procent actual destul de modest s-a ajunsìn urma unei continue scäderi a gradului de înregimentare politica a populatiei în ultímele decenii. Aceasta atingea cote mult superioare în anii '6o (15%) sau '8o (10,5%). în ultimul deceniu doar câteva täri ca Austria sau tärile scandinave îsi mai mentin ratele relativ ridicate, în timp ce tarile postcomuniste se aflä toate sub media europeanä de participare.2

în Romania ultimilor 20 de ani, se observa o evolutie în privila numärului de membri ai partidelor, chiar dacä aceasta nu poate fi mäsuratä cu exactitate din lipsa transparentei partidelor, aproape färä vreo exceptie. Atunci când un partid se putea înfiinta cu un numär de 250 de membri fondatori (legea din 1989) Romania a ajuns la un numar record de partide. Asa numitele "partide de apartament" au proliférât.

Ultima lege a partidelor (Legea 14/2003) instituie - prin prevederile referitoare la rolul adunarti generale ca organ suprem de decizie în partid- un model al organizärü partidelor mai aproape de ceea ce se poate numi tipul partidului de mase, deci un partid al membrilor. Si totusi, cu greu se pot gasi în literatura din tara noasträ informaZii despre numärul de membri ai partidelor sau despre contribute membrilor la viaZa politica.

Situaría înregistrata în Romania la nivelul anului 2003, atunci când noua lege a partidelor a cerut reînscrierea acestora cu declararea numärului de membri (simpatizanti) ne prezintä un grad destul de ridicat de aderare la partide: 1.735.430 de simpatizanti3 la circa 18 milioane de alegätori. Deci o rata de înregimentare de aproape 10%. Cifra pare însa mult exagérate în conditüle în care partide de pe lista celor 27 cum ar fi Partidul Forta Dreptätii sau Partidul Popular din Romania declarau peste 65.000 de membri fiecare, iar în alegerile din anul imediat urmätor obtineau cateva sute de voturi4 sau dispäreau subit de pe scena politica.

Situatia în unele tari est-europene

Presa din R Moldova a prezentat date destul de precise (dar tot färä un control al surselor sì veridicitäZü) privind numärul de membri ai principalelor partide (în total 30) la nivelul anului 2010: cei mai mare numär de membri ìnscrisj avea Alianza Moldova Noasträ - 50.000 de înscrisi. Urmat de Partidul Comunistilor cu 30.000 de membri sì Partidul Liberal Democrat cu 23 de mii. Iar partidele Social Democrat sì Popular Crestin Democrat cu câte 20 de mii de persoane înregistrate. Pe baza unor asemenea date am putea estima procentul membrilor de partid peste Prut la circa 6% ceea ce probabil cä este mai mult decât procentul real.

în schimb, pentru Polonia, A Szczerbiak calcula un procent de înregistrare politica la nivelul anului 1992 de numai 1,5%, adicä 4-500.000 de polonezi înscrisi în câteva partide de maxim 150.000 de membri si aitele, ceva mai multe cu câte 3.000 de membri fiecare. Dar chiar si aceste cifre bazate pe declaraZiile partidelor i se päreau autorului ca exagérate considerînd cä partidele - în absenZa oricärui audit extern -au tendila naturala de a exagera iar propria lor släbiciune organizatoricä le împiedica sä furnizeze date exacte si la zi.1

Cotizatiile - un indicator al numarului de membri

Un indicator ceva mai obiectiv ar putea reprezenta pentru numärul real de membri, situatia cotizatiilor încasate de la acestia dacä evidenza pästratä în scriptele partidului ar fi corecta.

O analista din República Moldova constata în peisajul partidelor politice din aceastä tara, tendila de a nu se acorda prea multa importanza contributiei membrilor de rând, nici mäcar sub forma cotizatiei. Aceasta, în opinia autoarei pentru ca liderii sä nu fie obligati sä accepte controlul exercitat de cei care sustin financiar partidul: "dacä membrii ar achita cotizatii, interesul lor pentru monitorizarea actiunilor partidului... ar fi mult mai mare, inevitabil vor dori ca procesul de luare a deciziilor sä nu mai fie unui fictiv"2.

C. Preda (2008)3 oferä câteva date extrase din Raportul Curtii de Conturi a României privind rezultatele controlumi efectuat conform legii 43/2003 la partidele politice vizând finanZarea acestora în perioada 2003-2004. Pe baza acestora am calculât la rîndul meu o medie aritmetica a ìncasarilor anuale din cotizaZii în cei doi ani analizati si am obtinut urmätoarea situatie:

Cifrele din coIoana 3 a Tabelului 1 au rezultat din urinatomi calcul estimativ: presupunând cä fiecare membru de partid a plätit aproximativ 100 de lei cotizatie anualä ar rezulta în jur de 150.000 de membri de partid plätitori de cotizatie la nivelul tärii. Cifra nu este lipsitä de credibilitate având în vedere aprecierea unui comentator citat de Szczerbiak dupä care "numai 10% din cei 200.000 de membri ai Partidului Täränesc Polonez ar piati de fapt cotizatie"1 Astfel am putea aprecia numärul real al membrilor de partid la circa un milion. Totusi, nici cuantumul cotizaZülor nu reprezintä un indicator ideal pentru numärul real de membri ai unui partid atunci când se adeveresc criticile formulate de unele asociatii de la noi (Pro Democrazia sau Institutul pentru Politici Publice) cu privire la utiüzarea de cätre partide (mai ales PSD fiind vizat) ca paravan pentru donaZii ilicite. In estimarea fäcutä, dacä cifra totalä pare credibile, diferenZele între efectivul PSD si al celorlalte partide pare exageratä. Probabil cä la un total de 150.000 de membri cotizanti, la momentul respectiv PSD/ului îi revenea nu mai mult de jumatate.

Preocuparea pentru cresterea numärului de membri

În Romania, numärul membrilor de partid nu pare sä prezinte mare interés - nici pentru liderii partidelor si nici pentru public. Acest din urmä aspect permite partidelor sä pästreze o discretie aproape totalä în legatura cu numärul membrilor (probabil redus si niciodatä cunoscut cu strictete). Si totusi, numärul membrilor apare ca argument sau subiect de dezbatere politica, mai ales în viata interna a partidelor. Presa a relatât episoadele unei polemici între personalitäti marcante ale PSD privind numärul de membri ai acestui partid: în timpul mandatului Geoanä, fostul prim-ministru Väcäroiu lua atitudine faZä de o declaratie a lui Marian Vanghelie conform cäreia partidul ar avea 200.000 de membri, apreciind cä ar fi "numai 50.000 de membri cu carnet", iar Mirón Mitrea vorbea despre un numär real de 100.000, din care maxim 50.000 de plätitori de cotizatie. ..dar declaratiile liderilor de filiale sunä cu totul altfel, numai Vanghelie singur susZine cä ar avea vreo 250 000 de membri la PSD Bucuresti, ceea ce pare complet paralel cu realitatea".2 La PDL, recentul congres îi prilejuia lui Vasile Blaga afirmaZia: "Dacä acest partid cu 350.000 de membri nu este în stare sä puna patru guverne, sä piece."3

Preocupärile partidelor românesti de a-si stabili cu exactitate numärul de membri sunt destul de sporadice si tin mai degrabä de domeniul promisiunilor electorale: în statutul PDL se vorbeste despre Registrul National al Membrilor care urmeazä a fi ìnfiirrCat iar conducerea PSD inaugura pe 24 februarie 2011 sistemul de evidenza a membrilor de partid, estimând cä la finalul centralizärü datelor, numärul membrilor va fi de 350.000.4

Dovada slabului interes pentru cresterea numärului de membri o aduce si faptul cä numärul de membri ai filialelor judeZene sau locale nu mai reprezintä cel mai important criteriu de apreciere si ierarhizare a acestora.

În Regulamentul de aplicare a Statutului PNL se stabilente cä norma de reprezentare la Conferinta filialei teritoriale este doarîn proportie de 10%, functe de numärul de membri ai organizatiei în timp ce 90% din reprezentanti sunt stabili în funtie de rezultatele în diferitele confruntäri électorale (europarlamentare, prezidentiale, parlamentare si locale).

La PSD, norma de reprezentare se face printr-o formula în care numärul de membri (x) intra aläturi de alte douä criterii (numärul alesilor locali sì numärul de membri ai consiliului local pondérât cu proporla obtinutä la ultimul scrutin national). Si mai putin pare sä fie valorizat numärul de membri ai filialelor la PDL. Aici, dintre cei 864 de delegati la Congres, jumätate au fost alesi în functie de rezultatul la ultimele 4 confruntäri électorale si jumätate în functie de numärul de voturi aduse de fiecare organizatie. Rezultä cä ceea ce intereseazä stafurile partidelor de la noi este în primul rând performata électorale si mult mai putin nivelul recrutärü de membri.

Strategii pentru atragerea de noi membri

Liderii politici din Romania ca si cei din Polonia despre care vorbea Szczerbiak, considera cä investitia în cresterea numärului de membri nu estefoarte eficiente.1 Ei nu realizeazä cä cea mai bunä strategie de marketing politic poate esua în absenZa oamenilor devotati si pregatici sä o punä în aplicare. în consecintä, nici partidele din Romania nu se remarca prin desfäsurarea de campami proactive ample de recrutare de noi membri. Se prefera "simpatizantii" motivati prin modalitäti improvizate, unor membri de partid cu acte în regula.

Comentatorii internazionali argumenteazä cä noile partide -atât din Europa de vest cât si din cea de est - au tendila de a se dezvolta ca structuri centralízate cu o bazä limitata de membri si grupuri de conducere elitiste jucând rolul predominant2. Desi cele mai multe partide recunosc nevoia de a recruta noi membri si de a forma noi structuri la baza organizaZiei, totusi, eie prefera întretinerea unei retele de "simpatizanli" în locul membrilor oficiali. Explicaría pentru nivelul scäzut al numärului de membri este datorat parcial strategie! partidelor respective si parcial interesului scäzut al societätii privind integrarea în noile partide. Studiile care urmäresc atitudinea cetätenilor fatä de partide arata cä ar fi si greu sä se atragä foarte multi membri, având in vedere cä partidele politice au una dintre cele mai scäzute cote de ìncredere din partea societätü în comparaZie cu alte instituti.3

Un studiu comparativ asupra participàrii politice a tinerilor europeni din 8 täri, citât de EU Observer a arätat cä tinerii au mai multa încredere în societatea civilä decât în partidele poltice. Totusi, täri ca Finlanda sau Italia înregistraza cote relativ ridicate ale atasamentului fatä de anumite partide (peste 65%) în schimb în Marea Britanie si în täri din est ca Estonia sau Slovacia atasamentul se gaseste la cote mult mai joase (23 - 30 %). La fel si interesul tinerilor pentru politica variazä de la 51% (proporla celor care declara ca sunt interesati) în Germania, 42/43% în Austria si Italia, pana la cote mult mai joase în Marea Britanie, Estonia sj Slovacia. Franta si Belgia se aflau undeva la mijlocul scalei.4

În consecintä si procentul de tineri înrolati în patide politice este si el, în general, scäzut. Pentru câteva Zäri pentru care am putut gäsi estimäri interne, cum sunt Suedia sau Estonia acest procent este între 2 si 3.50%1. Aceste cifre sunt confirmate numai parcial de rezultatele unui Eurobarometru realizatîn randul populatiei europene (EU27) in vârsta de 15-30 de ani în primävara lui 2011. Conform acestui sondaj rata medie de participare a populaZiei tinere la activitatea organizatiüor politice sau partidelor politice era de 5%, în conditüle în care rata participärü la alte tipuri de organizatü cum ar fi cluburile sportive sau organizatiile culturale se ridica la 14-34%.2

Pe täri, situa-çia se prezintä în modul deja amintit. Austria si câteva Zäri nordice au cele mai ridicate procente (dar si Portugalia, Grecia, Cipru) -între 7 si 10%. lar la coada clasamentului stau mai aies Zärile foste comuniste din estui Europei (Polonia-2%, Cehia-3%, Ungaria3%).

Romania face o exceptie destul de putin asteptatä, cu o rata de participare a tinerilor la organizatii si partide politice de 7%.3 Aceasta în conditile în care un alt Eurobarometru, din 2007 (Young Europeans), dädea estimäri mult mai putin favorabile: o cotä de înrolare a tinerilor sub 30 de ani în partide politice de 1,5%.4 Am putea astfel conchide cä în ultimii 4 ani ar fi avut loc în Romania o activizare serioasä a tinerilor si o puternicä înrolare a acestora în rândurile partidelor politice de la noi, ceea ce ar fi greu de susZinut pentru oricine cunoaste realitatea socialä si politica româneasca. Mai degrabä, în cazul României avem de a face cu o confuzie asupra ce înseamna a lua parte la activitatea unui partid, confundânduse participarea la anumite acZiuni organízate de partide eu asumarea calitätii de membru, confuzie originata în cultura politica precarä a unor importante segmente din electorat. Deci, nu artrebui sä ne declaräm multumiti doar pe baza rezultatelor ultimului Eurobarometru ci sä analizäm mai profund formele de participare politica din tara noasträ.

Cum ar putea totusi sä proceze partidele pentru a îsi atrage mai multi tineri în rândurile lor ? în nici un caz nu ar trebui sä sporeascä dificultätüe birocratice în calea celor care ar dori sä intre într-un partid, asa cum a semnalat presa de la noi. în timp ce la nivelul declaratiilor, partidele noastre promoveazä ideea deschiderii si atragerii de noi membri, atât PNL cât si PSD sau PDL au prevederi complicate în statut referitoare la atragerea de noi membri si eventualii solicitanZi trebuie sä astepte säptämani bune pana sä devina membri cu acte în regula5

O strategie mai potrivitä pare sä fie cea care se aplica în Zäri cu tradiZie democratica, unde tinerii formeazä propriile lor organizaZii politice (dar nu partide), tutelate de cate un partid parlamentar. Având propria personalitate jurídica, organizatiile politice ale tinerilor devin eligibile pentru a primi subvenZii guvernamentale si pentru a participa la viata societätü civile, dar pästreazä si legatura stransä cu un partid politic. Tabelul 2 prezintä cazul Olandei în acest domeniu.

Exemplul pune în evidenza o strategie cvasigeneralä în Olanda: partidele, aproape indiferent de cota reprezentatä în electorat patroneazä organizatii politice ale tinerilor, adevärate pepiniere de cadre si totodatä "antene" ìndreptate cätre public, cätre comunitäti cätre segméntele mai greu mobilizabile la vot cum sunt în general tinerii.

Pe de alta parte se constata cä nu se pästreazä o relaZie semnificativä între succcesul electoral al partidului si gradui säu de susZinere de cätre tinerii angajaZi civic, în forma organizaZiüor politice. Partide importante pe scena politica olandezä cum sunt Partidul Popular pentru Libértate si Democrazie sau Partidul Muncii patroneazä organizaZü minuscule de 1300 de membri, în timp ce partide mult mai putin importante din punct de vedere electoral cum este Partidul Ortodox Reformat (Dutch Orthodox Reformed Party) se remarca printr-o organizare politica în rândul tineretului mult mai extinsä. Acest fapt se explica prin accentui etic pe care îl dezvoltä partidul respectivsi prin aderenza sa aproape exclusiva la nivelul unor municipalitäti (comunitäti) reformate.

O asemenea strategie de atragere a aderenZilor este recunoscutä si de P. Brechon care vorbeste despre "aderenZii indirecZi" întâlnizi la partide din alte Zäri decât FranZa, prin aderarea la o organizaZie satelit cum ar fi o miscare de tineret sau un grup de femei1

Din perspectiva unor evenimente recente ca cele din Norvegia, putem spune cä sunt de preferat tinerii care se integreazä în activitatea unui partid politic legal, fie si indirect (chiar indiferent de ideologia pe care acesta o sustine), unora care se ascund în spatele unor identitîti virtuale pe internet iar apoi ìncearca sä-si impunä convingerile politice cu ajutorul explozibililor sau al armelor automate.

Concluzii

Prin lipsa lor de interés pentru creçterea numärului de membri, partidele din Romania se înscriu într-o tendila europeanä generala care se înregistreaza pe întregul continent dar mai aies în partea estica a acestuia. Aceastä tendintä vine pe de o parte din slaba identificare a cetätenilor cu partidele, iar pe de alta din absenta unor strategii adecvate la nivelul partidelor în privila recrutärü de noi membri sau a cultivärü relatiüor apropíate cu societatea civile. Cazul prezentat al Olandei exemplificä faptul cä în conditiile unei rezerve manifestate de electorat privind înscrierea în partide (prezentä desigur si în Olanda utimelor decenii), partidele pot gasi mijloace de a pästra o legatura stransä cu societatea civilä si a-si exercita rolul de ferment social.

Footnote

1 Vezi C Voicu, Pluripartidismul/ O teorie a demoeratiei, (Bucuresti, Ed All, 1998), 77.

2 D Fisichella, Stiinta politicäProbleme, concepte, teorii, (Polirom, lasi), 180.

3 P. Brechon, Partidele politice, (Cluj-Napoca, Eikon, 2004), 164.

Footnote

1 P. Mair, J. Van Biezen, Party Membership in Twenty European Democracies. 1980-2000. în Party Politics, 7:1, 2001.

2 Nu discutäm aici despre numärul de membri ai partidelor bolsevic-staliniste din lagärul sovitic careîn perioada interbelicä aveau dimensiuni de buzunar, ca dupä instalarea regimurilor dictatoriale sä ajungä la milioane de membri. In Romania, PCR numära 2000 de membri în 1922, circa 1000 la 23 August 1944 si ajunsese la aproape 4 milioane de membri în 1989 (18% din populatie sau peste 25% din electorat). Interesant cä actualul Partid Comunist Roman a ajuns din nou la 1000 de membri ca în vremurile "normale" din 1944. DiferenZa exista totusi, astäzi partidul nemaifiind în ilegalitate.

3 Preluat dupä C Preda, S Soare, Regimul, partidele si sistemul politic din Romania, (Nemira, 2008), 79, care citeazä date din presa.

4 La alegerile locale din 2004 Partidul Forta Democratica obtinea 1515 voturi la consiliile locale si 3280 de voturi la consiliile judeZene iar Partidul Popular 769 si respectiv 1242.

Footnote

1 A Szczerbiak, The new Polish political parties as membership Organisations, Contemporary Politics, Volume 5, no 1/2001.

2 http://anasarivan.blogspot.com/

3 C Preda, S Soare, Regimul, partidele, 88.

Footnote

1 Szczerbiak, The new Polish political, 28.

2 http://impolitics.ro/bomba-lui-mitrea-psd-mai-are-ccaioo-de-membri

3 http://www.romanialibera.ro/actualitate/politica/foto-video-emil-boc-presedinte-pd/ din 15 mai 2011.

4 http://www.paginapolitica.ro/arhiva/944-psd-sistem-informatizat-de-eviden-a-membrilor/

Footnote

1 Totusi, în februarie 2010 acelasi Mitrea citât mai înainte declara cä "este nevoie de un recensâmânt în rândurile noasrtre, demararea unei ample acZiuni de recuperare... PSD trebuie sa stie exact care îi este forZa în teritoriu, iar forZa i/o dau în primul rând membrii".

2 P Mair, Party System Change âaproaches and Interpretation, Oxford, 1997.

3 Vezi de exemplu F Plaser s. a.. Democratic consolidation in East Central Europe, Basingstoke, 1998 si R Rose, W Misher, Positive Party Identification in Postcomunist Contries în Electoral Studies, vol 17, nr 2, 1998. care dau cote scäzute de identificare cu partidele mai aies tarile foste comuniste în comparaZie cu Germania sau Austria. De notât cä la nivelul anilor 1994/96 Romania avea o pozitie relativ bunä a încrederii în partide comparativ eu celelalte tari fost comuniste, dar desigur mai slabä în raport cu tarile vestice.

4 European youth traust NGOs more than politica institutions, în Euobserver din 20.03.2006.

Footnote

1 Cf datelor de pe www.Youthpartnership.net.

2 Flash EB.

3 Bineînteles cä întrebarea nu a vizat în mod explicit calitatea de membru ci doar particpareala activitätile organizatiei respective.

4 Cf datelor citate în Pläiesu (coord), Organizatiile neguvemamntale si voluntariatul:oferta si atractie pentru tineri, iulie, 2007 postât pe http://www.ise.ro.

5 Dan Duca, Primul pas în politica. Cum devin membru de partid! pe http://voxpublica. realitatea.net/politica-societate/, 15 aprii ie 2010.

Se pare cä desi resping orice traditie din mostenirea fostului partid comunist, partidele actúale pästreazä inconsecventa manfestatä si de bolsevismul románese la timpul säu: între "vigilenZa" verificarli dosrului si a originii "sänätoase" a candidatilor si graba cu care erau înregimentate în partid segmente importante din populatie, ajungându/se la dimensiunile gigantice din anii 80. Articulul citât remarca faptul cä în timp ce un solicitant de rând trebuie sä astepte säptämani la rând pana sä devina membru al PDL, vedeta Teo Trandafir sau alti ocupanti ai unor poziti isociale de top sunt primai foarte rapis în partid si chiar puse în functi importante aie acestuia.

Footnote

1 P. Brechon, Partidele politice, 165.

References

BIBLIOGRAFIE

BRECHON.Pierre, Partidele politice, Cluj-Napoca, Eikon, 2004.

FISICHELLA, Domenico, Stiinta politica. Probleme, concepte, teorii, Polirom, lasi, 2007.

MAIR, Peter, VAN BIEZEN, Jan, "Party Membership in Twenty European Democracies. 19802000", în Party Politics, 7:1, 2001.

ROSE, R, Misher, W. Positive "Party Identification in Postcomunist Contries" în Electoral Studies, vol. 17, nr 2, 1998.

PREDA, Cristian, SOARE, Sorina, Regimul, partidele si sistemul politic din Romania, Nemira, 2008.

SZCZERBIAK, Aleks, "The new Polish political parties as membership Organisations", Contemporary Politics, Volume 5, no 1/2001.

VOICU, Constantin, Pluripartidismul/ O teorie a democrapei, Bucuresti, Ed All, 1998.