Loja masonica P2 si România

Abstract

In the following article the author aims at proving that Nicolae Ceausescu wasn't e member of the P2 masonic lodge. The conclusion has been driven following an in depth research conducted in the archives of the Italian state. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

Abstract

In the following article the author aims at proving that Nicolae Ceausescu wasn't e member of the P2 masonic lodge. The conclusion has been driven following an in depth research conducted in the archives of the Italian state.

Keywords

Freemasonry; communism; masonic lodge

Dimineaba zilei de 10 martie 1981 nu parea cu nimic mai deosebita decât o alta zi de primavara. Nimic mai înselator. Este momentul în care a izbucnit unul dintre cele mai intens mediatízate scandaluri cu carácter politic pe care Peninsula I-a cunoscut. Din acest moment, sub ochiul atent si iscoditor al presei locale si internationale au intrat serviciile secrete, sistemul financiar-bancar, armata, carabinierii, justicia, partidele politice ca si anumite cotidiene, care, în perioada anterioara, s-au evidenziai prin luari de pozi^ii care puteau fi suspectate ca au facut jocul anumitor cercuri de interese. Pe parcursul anchetelor realízate de ziaristi, magistrati, functional ai statului din cadmi serviciilor secrete, polizie sau Garda de Finanze, ca si de parlamentari s-a observât ca, începând cu deceniul 7, în Italia s-a articulât si dezvoltat o re^ea paralela de putere care avea ca scop cucerirea controlumi politic.

Caracterul complex al situerei a impus ca Parlamentul, întrunit pe data de 23 septembrie 1981, sa discute si sa adopte Legea nr. 527, care hotara instituirea unei comisii parlamentare ìnsarcinata cu anchetarea activita-?? Lojei masonice P2.1

Pentru a urÇelege mai bine contextul evenimentelor, trebuie sa facem referire la activitatea a doi judecatori milanezi, Colombo si Turone, însarcina"Çi cu anchetarea unui alt dosar difícil prin implicatile dezvoltate atât la nivel local, dar si international. Acest dosar, intitulât "Cazul Sin-dona", a fost la acel moment unul din scandalurile care a facut valva ìn Italia, deoarece, ìn urma cercetarilor, s-a demonstrat implicarea mai multor funzionari din ìnalta administrate de stat, ca si a unor parlamentari sau oameni de finanze ìn diverse afaceri, prea pu^in curate, care implicau resele de tip mafiot autohtone, dar si de pe continentul nordamerican. Acesti magistrali au ordonat colonelului Vincenzo Bianchi din cadrul Garzii de Finanze sa perchezrÇioneze si, eventual, sa sechestreze documente care s-ar fi gasit la sedi ile detenute sau frecventate de Licio Gelli.1 Ca un fapt spectacular si nu lipsit de importanza, este ca deschiderea plicului Ìn care se informa locul si sediile care vor fi perchez rrjonate, a avut loe la o distanta de 100 km de Roma, fiindu-i interzis ìn mod exprès conducatorului acflunii de a lúa legatura cu autoritarie locale. In timpul acestei acjiuni au fost perchezrrjonate Vila Wanda din Arezzo (resedin^a lui Licio Gelli), sediile societa^ilor Gioie si Socam de la Castiglion Fiochi, o alta adresa din Frosinone (localitate afiata ìn apropierea Romei), apartamentul ocupat de Marele Maestru de la hotelul Excelsior din Roma la care s-au adaugat si alte ádrese. Judecatorii sperau sa gaseasca documente compromrcatoare, care sa demonstreze legaturile de afaceri dintre Michele Sindona si Licio Gelli, acesta din urma fund suspectât ca ar fi folosit banca detenuta de Sindona ca acoperire pentru diverse afaceri, beneficiind, ìn acelasi timp, si de posibilitatea de a-si recupera banii cu pu"Çin ìnainte de declararea falimentului bancar.

Cu toate ca in urma ac^iunii nu s-a gasit nimic care sa aduca lumina in cazul sus menzionai, din analiza ulterioara a documentelor, s-au deschis noi piste adiacente care puteau sa aduca lumina în propriul caz sau în alte ánchete. Documéntele de o importanza capitala pentru ancheta ce ÎI implica pe Licio Gelli descoperite la Castiglion Fibochi erau lístele si dosarele a aproape 1000 de membri ai Lojei P2.2

Este momentul sa ne oprim pu"Çin din expunerea evenimentelor, pentru a face o scurta incursiune în istoria masoneriei italiene. începuturile acesteia au fost identificate la începutul secolului 18, când este infuniate prima loja masónica cu sediul la Roma. Aparrrja acesteia a fost facilitata de ajutorul acordat de masonería británica.3 Pentru aproape o jumatate de secol, urmeaza o perioada de eriza pentru tañara masonerie italiana, pentru ca o noua perioada de înflorire sa fie deschisa începând cu anuí 1796, dupa intrarea armatelor lui Napoleon Bonaparte în Italia. Din acest moment, se dezvolta un alt tip de masonerie, laicizata, democratízate si orientata din punct de vedere ideologie, la stanga.4

Un secol mai târziu, va izbucni o eriza majora care va provoca, ìn anul 1908, scindarea masoneriei în doua ramuri: pe de o parte se afla "Marea Loja Nationale a Masonilor Liberi din Italia" (Loja Marelui Orient de Italia, cu sediul ìn Palatul Giustiniani) si "Prea Ìnalta Mare Loja Na^ionala Italiana a vechilor masoni liberi si acceptât!". Din acest moment, cele doua factum se vor gasi ìn competile directa atât pe plan intern pentru cucerirea puterii politice, dar si pe plan extern pentru a primi recunoasterea celor doua mari loje masonice europene; franeeza si engleza. De altfel, recunoasterea oficiala a "Marelui Orient de Italia" va veni târziu, abia ìn anul 1972, când va fi recunoscuta de catre "Marea Loja Unita Engleza".1

în perioada interbelica, cele doua lojeîsi voroferi sprijinul lui Benito Mussolini, Loja Marelui Orient de Italia acordând chiar Ducelui titlul onorific de Mare Maestru, care a si fost acceptât de catre acesta în anuí 1923.2 Acest fapt nu l-a împiedicat pe Mussolini, dupa anul 1927, ca o parte a acordului eu Scaunul Papal sa interzica masoneria, confiscând, în acelasi timp, Palatul Giustiniani. Dupa încheierea celui de-al doilea razboi mondial, "Marea Loja Mama de Anglia" a trecutcu vederea afrontul, considerând ca erezia acceptarii Ducelui ca mason a fost realizata de masoni eretici farà acceptul ierarhiei oficíale.3

Din acest moment, va intra în calitate de factor de influença o alta loja importante - cea americana. Purtatorul de cuvant si mijlocitorul de interese a cercurilor masone engleze si americane nu erau aitele decât serviciile secrete ale celor doua mari puteri. Motivala intervenne! avea un suport ideologie si se dorea realizarea unei contraponderi viguroasei miscari de stanga care a cuprins Italia dupa încheierea ostil itati lor.4

Din dorica de a exemplifica cum se poate realiza o istorie paralela a unui fenomen istorie de importanza celui mason, expunem o succinta istorie realizata de Pier Carpi, membru al Lojei P2 si apropiat al lui Licio Gelli. Acesta arata ca "Loja Marelui Orient de Italia a fost fondata în anul 1805 la Milano, reconstitute ulterior în 1861 si succesiv transferata la Firenze si Roma, devenite noile capitale ale regatului, sediul centrai fund, din anul 1901, Palatul Giustiniani".5

Sa revenim totusi la prima parte a nara^iunii noastre. Odata cu dezvoltarea cercetarilor privind activitatea Lojei P2, a fost imposibil ca masonería italiana, în întregul sau, sa nu intre în atenea opiniei publice. Din aceasta cauza, "Loja Marelui Orient", încercând sa se delimiteze de P2 si Licio Gelli, a déclarât ca, în realitate, aceasta era o loja eretica, cu carácter secret. Aceste declara^i au fost combatute cu succès de Marele Maestru, care a demonstrat cu documente ca propria loja era aeeeptata oficial de catre loja marna, "Loja Marelui Orient de Italia".6

Dar cine este Licio Gelli, aceasta figura enigmatica, protagonistul principal al acestui scandal?

Viitorul "Mare Maestru" s-a nascut la Pistoia, în nordul Italiei, în anul 1919. La vèrsta de 13 ani va agresa fizic un profesor care avea idei antifasciste, fapt ce ìi va provoca exmatricularea din toate scolile regatului. Cinci ani mai târziu, se ìnroleaza pentru Spania împreuna cu fratele sau, în cadrul batalionului nr. 735 - "camasile negre". Dupa încheierea razboiului civil se va întoarce în patrie, pentru ca în anul 1940 sa fie înrolat în cadrul regimentului nr.127 de infanterie. Transférât fiind la regimentul de parasutisti de la Viterbo, va suferi un accident si va fi trimis acasa.7 Devine din acest moment colaborator al nazistilor, ca persoana de legatura dintre acestia si armata italiana. Concomitent, se pune la dispozi^ia misearii de partizani din Pistoia, organízate de catre comunisti! italieni8, pentru ca sa colaboreze cu serviciile militare italiene (SIM), prin intermediul acestora intrând în contact si cu serviciile engleze.9

Ulterior, dupa eliberarea de catre aliaci a regiunii, ìsi ofera serviciile "Serviciului Secret Militar - CIC - Counter Intelligence Corp" al celei de-a 5-a armate americane.1 Cu toate acestea, pe data de 8 septembrie 1944, partizanii, dupa ce l-au identificat ca si colaborator al nazistilor, ÎI aresteazä si inten^ioneazä sä-l omoare. Va fi salvai, în ultimul moment, de catre un lider al rezisten^ei locale, primind inclusiv un permis de libera trecere, având astfel posibilitatea de a se transfera în Sardenia.2 în timpul cercetärilor realízate de catre Comisia Parlamentara de Ancheta însarcinata eu activitatea Lojei P2, s-a relevât cä persoana care a intervenit personal în salvarea lui LG. nu era altul decât vütorul primar al Pistoiei, Giuseppe Corsini care a déclarât la momentul respectiv cä a colaborat eu grupul de partizani "Silvano Fedi".3 Cu toate acestea, între anii 1946-1948 va fi supus urmäririi din partea Ministerului de Interne, fund suspectât de joc dublu în timpul razboiului.4 într-unul dintre rapoartele informative realízate de catre un membru al polirei se arata cä suspectul este "agent al servíciílor straine", avându-se în vedere cu precadere servicíile din Est.5 Dupä începerea anchetei parlamentare, SISMI a pus la dispozi^ia Comisiei un document de uz intern în care se considera cä Gelli a devenit, imédiat dupa razboi, spion al serviciilor secrete din Est, care dupä metodologia clasica, a fost "adormit" pentru a-i permite sä penetreze ulterior sectoarele nevralgice ale statului italian.6 Dupä linistirea apelor, se va întoarce în Pistoia, unde va deschide o librarie colaborând în acelasi timp cu deputatul democrat crestin Romolo Diecidue între anii (1948-1958). Ulterior, va deschide o nouä societate intitúlate "Permaflex", care se ocupa cu vânzarea de mobile, devenind un furnizor al armatei americane stagionate în Italia. în anuí 1963, va face o cerere pentru a intra în masonerie, dar a trebuit sä astepte trei ani, deoarece arci membri au adus în discute trecutul säu nazist. Va fi totusi acceptât în anuí 1965, reusind caînscurt timp, cu ajutorul avocatului Roberto Ascarell i (la acea data "Mare Maestru Adjunct") sä evolueze pe scara ierarhicä. Dupä 1969 va face parte din loja P2, unde va ìndeplini, din 1971, funcrja de secretar organizatoric. Este momentul în care, în interiorul organiza^iei, se va deschide o luptä pentru putere, LG. fund liderul unei factum eunoscutä sub numele " Gruparea Licio Gelli/ P2".

în aceastä perioadä încep sä pätrundä în lojä militari, funcionan ai serviciilor secrete, oameni de afaceri sau grade înalte din cadmi Gärzii de Finanze si Carabinieri. De aceea, noua grupare va concentra un important pol de putere care va determina luarea unei pozrrji din partea celorlal^i frati situaci în alte loje. Astfel, în anuí 1974, cu ocazia întâlnirii de la Napoli a celor mai inalai exponent ai masoneriei italiene, s-a luat în discute situala existentä în interiorul Lojei P2. O parte dintre participant^ doreau decapitarea lui Gelli, acesta fiind considérât un element periculos pentru masonerie. Acest eveniment nu a avut loc, ceea ce a demonstrat cä pozrrja lui Gelli era puternicä, pentru ca, în anuí 1975, sä fie confirmât în fuñera de "Mare Maestru" al lojei P2.7

Ceea ce a socat opinia publica, la momentul 1981, a fost cä pe lístele lojei se gäseau, príntre personalità^ ale momentului, persoane care de^ineau funeri importante în serviciile secrete, armata, carabinieri, numirea acestora în f uncrji f iind foarte apropriatä cu data inträrü în lojä. Pentru a exemplifica, ìi numim pe urmätorii: Giovanbattista Palombo, Franco Pichiotti, Giulio Grassini (director din 1978 al SISDE - Serviciul pentru informaci si siguran^ä democratica), Pietro Musumeci (nr. 2 în SISMI- Serviciul pentru informati si sigurantä militara), Vito Micelli (conducätor al SID-Serviciului de informaci al apärärii - între anii 19781981), coloneii Gianadelio Maletti (deja sef al sectiei D din cadrul SID)1, Antonio Viezzer (secretar al sectfei D din cadrul SID), Giovanni Battiata Minerva (SID) si capitanul Antonio Laleruna (comandant al NOD în SID); în Garda de Finanze, Orazio Giannini (sef al Gärzii de Finante între anii 1978-1981), Pietro Spaccamonti, Luigi de Santis, Giuseppe Siracusani si Giovanni Allavena - generali de armata, Donato Lo Prete (seful statului major între anii 1974-1978), Raffaele Giudice (comandant general, 1974-1978), în marina militara, amiralii Vittorio Forgiane, Achile Alfani si Giovanni Torisi (în anuí 1977 a de"Çinut funcrja de Cef de Stat Major al Marinei si ulterior al Apärärii). La acestia se adäugau Osvaldo Minghelli (Siguranta Publica) si Federico Umberto Amato (sef al Biroului Afaceri Rezervate al Ministerului de Interne). La nivelul oamenilor de finanze se gäseau Michele Sindona, Roberto Calvi (Banca Ambrosiano), Alberto Ferrari (Banca Nazionale de Lavoro), Giovanni Cresti (director general al bancii Monte dei Paschi di Siena). In sectorul mass-media era Angelo Rizzoli (detonator al mai multor cotidiene, printre care cel mai important era "Corriere della Sera"), Franco di Bella (director la acelasi ziar). In domeniul justitiei, printre cei mai importanti se regäseau Carmelo Spagnolo (prim presedinte al Currji de Casale) sau Ugo Zilletti (vicepresedinte al Consiliului Suprem al Magistraturii), la care se adäugau senatori, deputaci, ministril, înarÇi funzionari afla"Çi în funche în principalele ministère.2

Dintre personalitättle actúale se gäseau pe liste: Silvio Berlusconi (actualul presedinte al Consiliului de Ministri, proprietär al grupului Mediaset si al echipei de fotbal A.C. Milan), Maurizio Constanzo (director al postului de televiziune Canale 5 detinut de Silvio Berlusconi) sau Emanuelle Vittorio Savoia (nu se cunoaste care dintre ei, tatäl sau f iul, descendent direct ai casei regale italiene)3.

începând cu 26 ianuarie 1982, data la care Comisia Parlamentara de Ancheta si-a ìnceput activitatea si pana la 12 iulie 1984, când a fost prezentat în fata Parlamentului raportul de activitate si concluziile, au fost efectúate 147 de sedinte. In timpul lucrärilor, au fost individuate 8 directii principale. Acestea sunt:

1. persoana si cariera lui Licio Gelli, originea influenti sale si modul în care a exercitat-o în interiorul lojei P2, în relace cu masonería oficiala, organizarea interna a P2 si raporturile dintre grupul dirigent si membrii simpli.

2. compromisurile Lojei P2 cu terorismul.

3. legäturile cu serviciile secrete si elita militara.

4. legäturile si penetrarea lojei P2 în administraba publica si magistratura.

5. legäturile si penetrarea în lumea politica.

6. legäturile cu lumea afacerilor.

7. spatiul mass-media.

8. canalele si obiectivele legäturilor internationale ale Lojei P2.

Referindu-se la punctul nr. 8 din lista enuntatä mai sus, putem face urmätoarea observare: Analizând dosarele de arhivä, s-a observât cä, de-a lungul timpului, au existât contacte între Licio Gelli, P2 sau arti membri ai organizatiei si servicii secrete apar*Çinând urmätoarelor state: Argentina, Cuba, Bulgaria, Egipt, Israel, Panama, S.U.A, Siria, U.R.S.S., Spania, Elvezia, Franca, Grecia, Anglia, Germania, Uruguay, Ungaria si Vatican. Contartele erau facilitate de persoane aflate în interiorul serviciilor secrete italiene, prin care se intermediau afaceri ce priveau traficul de petrol, armament sau îmbracaminte. Analizând, de exemplu, acest element, Comisia a descoperit existence unei relatii privilegiate între societari detenute de Licio Gelli în Italia si Romania. în urma acestor afaceri, "Marele Maestru" a pus bazele propriului imperiu financiar. în timpul anchetei, mai multe persoane, întrebate fiind de natura relator avute cu Licio Gelli, au déclarât cä acesta se prezenta ca un prosper om de afaceri pe plan international, detinând relatii personale cu preceding ca Juan Perón (presedintele Argentinei), Nicolae Ceausescu (presedintele R.S.R) sau Ronald Reagan (presedintele S.U.A).1

Referitor la legäturile avute cu ?. Ceausescu si Romania, acestia au déclarât cä Gelli se lauda frecvent cä, în calitate de om de afaceri, are legäturi speciale cu Ceausescu. Unul dintre anchetat a déclarât cä, la auzul acestei vesti, l-a rugat pe Gelli sä intervinä personal pe lânga autoritàrie romàne pentru rezolvarea unui caz special. Acesta se referea la situala unei tinere italience, care aflându-se într-o excursie în Romania, s-a îndragostit de un tânar cu care a avut si un copil. Intentionând sä se întoarca în tarä, dorea sä fie acompaniatä de tatäl copilului, dar autoritarie romàne refuzau acordarea vizei; acest eveniment avea loc în anuí 1976, iar Gelli a luat legatura cu un anume domn Ciobanu, consilier comercial în cadrul Ambasadei Romàne la Roma si cu ambasadorul Florian Chiriac. în urma intervenne!, situala s-a rezolvat imédiat, cuplul reusind sä päräseascä tara.2

La cererea Comisiei Parlamentare, Garda de Finanze a deschis o ancheta pentru a clarifica natura relatnlor dintre firmele detinute de L.G. si Romania. în urma cercetärilor s-a descoperit cä, între anii 1973-1975, douä societari detenute de acesta, "Gioie SpA" cu sediul la Castiglion Fiochi si "I.N.C.O.M. SpA" cu sediul în Prato, au dezvoltat activitét comerciale cu societatea romàna CONTEX cu sediul în Bucuresti.3

Aceste societari au trimis în Romania specialisti însarcinati cu supravegherea producÇiei, iar "staff-ul" era format din oameni trimisi din Italia.4 Garda de Finanze a descoperit cä în Romania era trimisä materia prima, aici fiind transformata în diverse obiecte de îmbracaminte (pantaloni, costume, cämäsi, paltoane, etc.), piatite la premuri derizorii5 si reimportate în Italia, farà nasturi sau mici elemente de refinitura, sub titlul de "carpe", beneficiind astfel de importante reduceri fiscale. Ulterior erau etichetate, în cadrul celor doua societari si véndute pe piata italiana sau nord-americana la premuri occidentale.6

Pentru a da veridicitate acestor afirmatii expunem date prezentate de Garda de Finanze Comisiei Parlamentare.7

Pentru societatea Gioie:

Vama Firenze:

Nov. 1973 10.509 kg.

Dee. 1973 10.509 kg.

Total 21.018 kg.

Jan. 1974 59909 kg

Febr. 1974 16.363 kg

Total 76.272 kg.

Vama Pistoia:

1973 Dec. 23.429 kg.

1974 Ian. 13726 kg.

Febr. 93.615 kg.

Martie 161.715 kg.

Apr. 125.455 kg.

Mai 82.634 kg.

lunie 124.731 kg.

lulie 140.072 kg.

Aug. 88.442 kg.

Sept. 126.051 kg.

Oct. 176.223 kg.

Total 1.118.946 kg.

1975 Ian. 334-737 kg.

Febr. 85.938 kg.

Martie 149.844 kg.

Mai 208.402 kg.

Aug. 9312 kg.

Sept. 105.954 kg.

Oct. 177728 kg.

Total 1.071.966 kg.

Pentru Societatea Incom din Montecatini, Terme:

Vama Pistoia:

1973: Aug. 19.352 kg.

Sept. 31.321 kg.

Total 50.673 kg.

1974: Ian. 10.852 kg.

Febr. 12.359 kg.

lunie 16.976 kg.

lulie 32.871 kg.

Aug. 36.858 kg.

Sept. 119.870 kg.

Oct. 115743 kg.

Dec. 36.316 kg.

Total 381.845 kg.

1975: Ian. 27.452 kg.

Febr. 78.149 kg.

Martie 28.900 kg.

Mai 29.702 kg.

lunie 9.791 kg.

lulie 3.157 kg.

Aug. 78.159 kg.

Sept. 33.626 kg.

Oct. 42.776 kg.

Total 331712 kg.

Analizând în fata comisiei parlamentare aceste date, un colonel din cadrul serviciilor de securitate italiene declara cä activitatea desfäsuratä de Licio Gelli în Romania poate fi pusä în legatura cu posibilitatea cä acesta era un "traficant de informaci", beneficiind astfel de posibilitatea de a face achizrrji la premuri foarte mici.1 0 alta cauzä a posibilitätii de a face afaceri în Romania ar fi fost cä N. Ceausescu era membru al masoneriei. Cu privire la acest aspect avem declaraba unui membru al Lojei P2, care desi, în prima fazä, era deosebit de reticent în a da detain privind acest subiect, pus în fat,a unei cásete în care era redatä o convorbire telefonica dintre acesta si Licio Gelli, a ìnceput sä facä märturisiri interesante. Astfel a recunoscut cä, în timpul discutei, s-a arätat uimit cä pe lístele descoperite la Castiglion Fiochi nu se afla si numele lui Nicolae Ceausescu. Drept consecintä a acestei märturisiri domnul Salomone a fostîntrebat daca presedintele román era membru al ? t, acesta a räspuns ca este exclus, dar cä stia de la Licio Gelli, dintr-o convorbire anterioarä, cä Ceausescu era mason.1

Pier Carpi, în cartea sa, raspunzând la acuzele referitoare la caracterul secret al lojei P2, declara cä "jurämantul masonic (depusîn cadmi lojei - ?. a) este la fei pentru toate lojile, fund sus"Çinut de to"Çi masonii timpului: de la Washington si Newton, Goethe si Mozart, Beethoven si Wellington, Churchill si Fleming, Roosevelt si Nehru saucontemporani: Ronald Reagan, Ceausescu, Aliende, Willy Brandt si F. Mitterand".2

Autoritarie romàne au fost întrebate de natura relatiilor dintre Licio Gelli si Romania. Ca un räspuns al acestor cereri Romulus Neagu, la acea data, director pentru Europa Occidentalä în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, a prezentat, pe data de 16 iulie 1981, un document oficial în care se arata cä liderul lojei P2 nu s-a aflat niciodata în Romania.3

Ulterior, revista "Lumea", în nr. din 2 iulie 1981, fäcand o scurtä istorie a fenomenului P2, arata cä prezenta lui L.G. în Romania este exclusa, în schimb, era acceptatä existera vizitei lui Attilio Lebole ca reprezentant al societari "Gioie" în Romania pentru concluderea unor afaceri eu textile, ca si prezenta specialistilor italieni în fabricile românesti, eu scopul supravegherü caliteli produselor.4

La momentul prezentärii concluziilor, marea majoritate a deputatilor si senatorilor au împartasit concluzia Comisiei, ca fenomenul P2 a reprezentat un pericol pentru societatea italiana prin implicatüe pe care le-a suscitât. în acelasi timp, existera unui numär important de persoane cu funeri cheie în diverse sectoare ale statuì ui Italian, a pus în pericol stabilitatea interna si existera unei vietj democratice. în acelasi timp, a existât o larga convergenza de pozrrji în care era recunoscut caracterul secret al activitätü lojei, déterminât de tipul de relatai si conexiunile avute pe plan inter-national, activitatea acesteia scapând controlului institutilor abilitate ale statului. Pentru a încheia aceastä scurtä istorie a fenomenului P2, trebuie sä arät cä documéntele publícate în urma activitätü comisiei parlamentare de ancheta a Lojei masonice P2 au fost publícate în 120 de volume, însumând aproximatív 100.000 de paginí.

Observând, doar, aceste date si ne putem explica vastitatea subiectului care nu poate fi cuprins în paginile unui articol sau ale unei cärti. De aceea, un sfat pentru cititorii romàni interesat în stutherea acestei problème, este de a studia "Indicele General" al colerei farà de care navigarea în interiorul arhivei este imposibilä. însa cum acesta a fost publicat în anuí 1995, la 10 ani de la încheierea publicärii întregii colecçii de documente, se poate întâmpla ca respectiva biblioteca sä nu-l decina, fäcand astfel imposibila activitatea de cercetare, iar existera documentelor aproape inutile.

Footnote

1 Alberto Cecchi, Storia della P2, Editori Riuniti, 1985, p. 5.

Footnote

1 Massimo Deodori, P2: la controstoria. Fatti e misfatti, uomini e partiti, banchi e giornali, generali e teroristi, furti e assassini, ricatti e potere, secondo i documenti dell'inchiesta parlamentare sulla loggia di Gelli, Edizioni Sugarco, Milano, 1986, p. 10.

2 Camera dei Deputati, Senato della Repubblica, "Commissione Parlamentare D'Inchiesta sulla Loggia Massonica P2", Allegati alla Relazione, serie seconda; Documentazione Racolta Dalla Commissione , voi. Tomi I, II, III, IV, Roma, 1984.

3 Carlo Francovich, Storia della Massoneria ìn Italia dalle origini alla Rivoluzione francese. Edit. La Nuova Italia, Firenze, 1975, p. 46-47.

4 Ibidem, "La Massoneria în Italia nell'700", în La Massoneria nella storia d'Italia, a cura di Aldo A. Mola, Edit. Atanor, Roma, 1971, p. 61.

Footnote

1 Camera dei Deputati, Senato della Repubblica, "Commissione Parlamentare D'Inchiesta sulla Loggia Massonica P2", Allegati alla Relazione, serie seconda; Documentazione Racolta Dalla Commissione, voi terzo. Tomo II, Roma , 1984, p.133.

2 Gianni Vannoni, Massoneria, Fascismo e Chiesa cattolica. Edit. Laterza, Bari, p. 120.

3 Ibidem, p. 121.

4 Alberto Cecchi, op.cit., p. 33-45.

5 Pier Carpi, Il caso Gelli; la verità sulla Loggia P2, parla Licio Gelli con documenti inediti, Bologna, 1982, p. 132.

6 Vezi anéxele la Pier Carpi.

7 Giuseppe De Lutiis, Storia dei servizi segretti in Italia, Edit. Riuniti, Roma, 1991, p. 184.

8 Alberto Cecchi, op.cit., p. 34.

9 Giuseppe De Lutiis, op.cit., p. 184.

Footnote

1 Ibidem, p. 185.

2 Alberto Cecchi, op.cit., p. 64.

3 Camera dei Deputati, Senato della Repubblica, "Commissione Parlamentare D'Inchiesta sulla Loggia Massonica P2", Camera dei Deputati, Senato della Repubblica, "Commissione Parlamentare D'Inchiesta sulla Loggia Massonica P2", Allegati alla Relazione, serie seconda; Documentazione Racolta Dalla Commissione, voi. I, Tomi I, II, III, IV, Roma, 1984, p. 11.

4 Ibidem, vol. Ili, p. 499.

5 Idem, Ibidem, p. 500.

6 Idem, voi V, p. 11.

7 Massimo Teodori, op.cit., p. 19-20.

Footnote

1 Biroul "D" nu se ocupa doar cu siguranta interna, dar si cu contraspionajul, polita militara, contraspionajul economicoindustrial, fund în acelasi timp un centru autonom de putere în interiorul SID, numarând 600 de angajati, detinând un buget propriu.

2 Toate aceste nume se regäsesc în Vol. I. tomurile I, II, III, IV, enuntate la nota nr. 3.

3 Camera dei Deputati, Senato della Repubblica, "Commissione Parlamentare D'Inchiesta sulla Loggia Massonica P2", serie seconda. Documentazione Racolta dalla commissione, voi. Il, "Resoconti sull'attendibilità dellee liste e sulle posizioni di afiliazione". Tomo II, Roma 1984, (Savoia Vittorio Emanuelle apare pe lista la nr. 516, Berlusconi Silvio la nr. 625, iar Constanzo Maurizio la nr. 626).

Footnote

1 Ibidem, Idem, vol.V., p.504, 507.

2 Idem, Ibidem, Allegati alla Relazione, serie I, Resocontri stenografici delle sedute della Commissione, voi. I, p. 272.

3 Ibidem, Idem, Allegati alla Relazione, serie seconda; Documentazione Racolta Dalla Commissione, Voi. VII bis, p. 318.

4 Ibidem, Idem, op.cit, voi. XVI, p. 139.

5 Idem, op.cit., voi. XV, p. 305.

6 Idem, Ibidem, Allegati alla Relazione, serie I, Resoconti stenografici delle sedute della commisione, Voi. I, p. 75, 80, 353, 364.

7 Ibidem, op.cit., vol.VII bis, p. 304-307.

Footnote

1 Ibidem, Idem, voi. XV, p. 306.

Footnote

1 Idem, op.cit., voi. XI, p. 376

2 Pier Carpi, op.cit. Nota: în carte, numele lui N. Ceausescu apare sub forma de Ceacescu, dar autorul considera cä este vorba de aeeeasi persoanä.

3 Camera dei Deputati, Senato della Repubblica, "Commissione Parlamentare D'Inchiesta sulla Loggia Massonica P2", Allegati alla Relazione, serie seconda; Documentazione Racolta Dalla Commissione, vol III; Documenti citati nella relazione; Tomo V, Parte seconda, p. 105.

4 Ibid., p.io6.