Liberalismul românesc - deconstructie si redefinire

Liberalismul románese - deconstructie si redefinire Coord. Liviu Brätescu, Liberalismul románese si valenfele sale europene Cuvant înainte de Adrian Cioroianu, Editura PIM, lasi, 2010, 272 pagini.

Lucra rea Liberalismul románese fi va /entele sale europene, apä ruta la editura PIM din lasj ìn 2010, coordonatä de Liviu Brätescu, înglobeaza un numär de 16 articole si studii aparÇinând unor profesori universitari si cercetätori în domeniul stiintelor politice, istoriei, teoriei ideilor politice, filosof iei politice, din Romania, dar ci din centre universitäre si de cercetare din sträinätate.

Studiile din volum ar putea fi grupate fie în jurul unor perioade istorice: începuturile liberalismului la noi, perioada pasoptistä, modernizarea statului roman, perioada interbelicä, perioada rezistentei anti-comuniste a decadelor 5 si 6 din secolul XX, dar ci ìn jurul unor Personalität! pregnante ale liberalismului románese, precum Ion Heliade Rädulescu, Manolache Costache Epureanu, Victor Slävescu, LC. Brätianu ci alti, ori în jurul clarificärü, construirii/ deconstruirii unor concepte politice precum problema votului universal, conceptul de modernitate europeanä si posibilitatea modernizärü statului román, ideea identitätü, problema elitelor, mergând pana la dezbateri actuale, contemporane si internationale, precum aceea a raportului dintre liberalism ci autonomie.

Asa cum observa si autorul Cuvântului înainte, Adrian Cioroianu, cea mai mare provocare, ramane, farà ìndoiala, plasarea liberalismului ìn context european. Putern vorbi despre un proiect al modernitätü românesti? De ce ne apare acesta adesea sincopai, întrerupt, labil? Viorella Manolache vorbeste despre despre factori de influente ai acestei !abilitati, precum "instaurarea unei relatii instabile între elita traditionalä, antielita comunista si cetäteanul muncitor" la un moment dat (p.6). Modernizarea româneascä poate fi pereeputä într-o cheie care identifica unele construe^ de tip implant al unor forme institutional ci mentalitare "farà logica imanente a fondului".

Momentul istorie pasoptist este pus sub grila descoperirii unei constiate nationale si, de ce nu, liberale, ìn studiul Cristinei Matiuta si ìn cel al Ralucäi Alexandrescu. "Liberalismul sj nationalism^ au reprezentat, în Europa secolului XIX, motoarele ideologice si factorii principali ai modernizärii social-politice" (Matiuta, p.30). Independent de realitàtea cä, din punct de vedere istorie conservatorismul s-a reinstaurat, liberalismul a creat o tradire în aceastä zona (Alexandrescu, p.19). Tema liberala a suveranitätü este quasi-prezentä în textele ci articolele revolutionarilor romani de la 1848. Ei înteleg si sutin ideea potrivit cäreia legitimarea puterii politice nu se poate face decât în strânsa legatura cu modalitatea de definire a suveranitätü iar democratia se fondeazä pe ideea de reprezentare ( p. 29).

Liberalismul románese s-a définit pe sine sub influera unor Personalität! de succès care au devenit parlamentari, ori lideri de partid, contribuind la modernizarea politica a spatiului románese, aducând eu sine un teatralism spectacular local al gesturilor liberale metaforice (Mihail Radu Solean asupra unui text al lui Elais Regnault), precum arderea Regulamentului Organic sj al Arhondologiei la 6 septembrie 1848, eu un diseurs f unebru rostit de Ion C. Brätianu, sugerând tema liberala centrala a libertätü indivizilor sj egalitari lor, prin "abolirea rangurilor ci obligatiilor supusjlor fata de mai-marii lor" (Solcanu, p. 50). Dar locul central îl ocupä ideea libertätü colective si nu individuale, drepturile nationale ca modalitate de împlinire individuala. Acest laitmotiv, prezent de-a lungul volumului va face ca liberalismul románese sä se abatä din start de la grila clasica de gandiré liberala care mentine accentui pe individ si drepturile sale. Liberalismul románese încearca o altfei de lectura a temelor liberale, într-un proieetîn care îsi propune sä creeze un stat modem románese pe baza unor idealuri istorice nationale.

Concepte precum "votul" si "resvotul" la lon Heliade Rädulescu, influentat de liberali moderati precum Guizot, Girardin ori Gorardin, dar ci de socialismul utopie al lui Proudohn, sustinând principiile moderne de guvernare, cu o corelatje armonioasä între popor si guvern (Sorin Radu, p.62) si subsumeate ideii de "temporalitate" a unui sistem de guvernare, aduc o nouä cheie de lectura aspura începutului liberalismului románese.

L.C. Brätianu, personaj plurivalent, "ideolog, agitator, conspirator, revolutionär, , exilât, închis, propagandist, parlamentar, ministru, colaborator la o loviturä de stat, diplomat, sef de partid" (p.71), nu putea lipsi dintr-un astfel de volum. Liviu Brätescu îl plaseazä pe Brätianu în el ita intelectualä scolitä Ia Paris, dar cu o capacitate impresionantä de e decela si retine témele potrivite spatiului románese. Un exemplu eloevent îl constituie ideea republicana, în voga în cercurile pariziene, la care politicianul renuntä dupä ce se atasase initial de ea, dovedind o bunä si perspicace perceptie a contextului politic intern si international care fäcea necesarä monarhia în spatiul románese. (Brätescu, pp.72-73).

Ideea partidului, ca institutie constitutionalä, investita cu legitimitate si rädäcini istorice, se va transforma în concepta lui lonel Brätianu într-un adevärat "organ viu"sj "eel mai temeinic instrument politic al vietii constitutionale, abilitai sä asigure logistica operatülor politice, singurul apt sä asigure solidaritatea "între idei si actiuni. Acesta este motivul pentru care un alt studiu din volum, cel al lui Ovidiu Buruianä, face trimitere la o adeväratä "mistica a ideii de partid la liberali" (pp. 217-219).

Tot pe linia prezentärii unor personaje influente ìn zona liberalismului románese merg studiile lui Alexandru Gavris (Manolache Costache Epureanu - personalitate paradoxale pendulând între liberalism si conservatorism, socotit adesea un "rätäcit"), al lui lulian Oncescu si ANn Gridan, pentru perioada interbelicä (Victor Slävescu, economist, liberal activ, mai aies în domeniul fiscal ci monetar), studiul lui loan Stanomir care face un portret liberalului în exil, Mihail Färcäsanu, simbol al rezistentei anticomuniste ci continuator al valorilor democratice consacrate, acuzând cecitatea si demonii mentalului románese, pledând pentru un patriotism lucid.

Capitol ul Liberalismul väzut din afarè cuprinde patru studii ìn volum: studiul comparativ al lui Hans-Christian Maner, liberalismul german versus liberalismul románese, axat pe criterii de diferentiere precum participarea elitelor intelectuale si financiare la cistalizarea partidului sau avantajele de a fi la guvernare, iar studiul lui Silviu Miloiu, "Liberalismul finlandez", pune fa^ä în fa^ä doua partide liberale (PNL si Partidul Progresist Finlandez) care si-au cristalizat în aceeasi perioadä prográmele.

Deconstructia mitului liberal románese se regäseste din plin în studiul lui Paul E. Michelson, intitulât "The Strange Death of Romanian Liberalism", care îsi justifica ipoteza pe ideea cä idealurile si principine clasice ale liberalismului au degenerai în Romania sau au fost discreditate si modificate în numele realismului si pragmatismului.

La începuturile sale liberalismul se lega de modernitate si modernizare, în vreme ce în lumea contemporanä rolul lui ar putea fi sä încerce sä de propriul räspuns si propriile soluti la provócenle lumii în care träim, la provocarle diversitätii etnoculturale, spre exemplu (Levente Salat, "Raportul dintre liberalism si autonomie", p.20i). Apelând la arguméntele lui Will Kymlica, autorul ajunge sä susina cä, daca liberalismul interbelic se legitima prin promovarea drepturilor si libertador individului, cum aredesolu^ionat dificila problema a autonomiei, la care democrazie liberale nu au dat räspunsuri satisfäcätoare. Dar poate cä dificila propblemä a autonomiei nu ar trebui sä pericliteze un räspuns liberal la problemele contemporane, ci este o premisa a eliminarli unor mai vechi inconseeven^e (p.211).

Deconstructia mitului unui liberalism clasieizat si clasieizant, cu o structura solida, perfect coerente si monolitica se petrece si în studiul élaborât de Valeriu Stoica si Dragos Paul Aligicä. Distorsionarea conceptului de liberalism în Romania de azi are numeroase cauze, printre care autorii enumera "manipularea, incultura politica, influença subliminale a reziduurilor gândirii marxiste". Asa s-a näscutechivalarea liberalismului cu ideologia "cap ita I isti I or, a banului, a marilor acumulan de avere, a unor "oameni mai fini, mai alesi, mai cu staif", a grupurilor si claselor avute" (p. 237). Impostura liberalismului autohton nu poate fi îndeparatatä decât începând eu recunoasterea si îndepartarea mitului plutocratic, deoarece. "unitatea de bazä" a liberalismului clasic nu e nici bogatul, nici säracul, ci simplul cetacean iar tema sa este cea a "cetäteanului uitat, a omului mereu trecut cu vederea" (Stoica si Aligicä, p. 240). SJ totusi agenda liberalismului románese contemporan este una dominata de ambiguitate, o ambiguitate care se crede cä ar fi construite de dragul supravietuirü partidului sau a doctrinei. Depäsirea acestei ambiguitäti este, dupä pärerea autorilor, nu doar o op^iune ci o necesítate (p. 247).

Volumul se încheie cu un studiu al lui Nicolae Lupascu, care face o analiza a demersului electoral al Partidului National Liberal la alegerile parlamentare din 2008. Campania PNL în aceste alegeri, introducerea votului uninominal si efectele sale directe, angajamentele politice ale PNL si, nu în cele din urmä, rezultatele alegerilor din noiembrie 2008 sunt surse ale unor observa^ si concluzii utile pentru o viitoare linie de urmat.

în concluzie, volumul Liberalismul románese si va lente le sale europene, farà a reprezenta doar o sumä de räspunsuri la câteva întrebari de filosofie politica bine plasate, reuseste sä ne introduca în dezbaterea mereu actúala a locului si rolului unei doctrine în si dincoIo de granicele românesti. Interogatji asupra Originalität liberalismului románese, legitimarea lui în rädäcinile istorice si intelectuale au sens, farà îndoiala, în mäsura în care studiile prezente în volumul coordonat de Liviu Brätescu reusesc sä faca un demers profund critic, construind si deconstruind-usi propriile mituri, într-o teorie cu rädäcini în istoria noasträ nationale si care astäzi este chematä, aläturi de alte teorii politice, sä-si ofere propriile soluti, propriul proiect, Ia provoeärile nationale si dar si la cele globale ale lumü contemporane.