Content area
Full Text
C. muncii, art. 247, art. 250
Prevalându-se de continutul Deciziei în interesul legii nr. 11 din 10 iunie 2103, pronuntata de Înalta Curte de Casatie si Justitie - decizie prin care s-a statuat ca "instanta competenta sa solutioneze contestatia salariatului împotriva sanctiunii disciplinare aplicate de catre angajator, constând ca aceasta este gresit individualizata, o poate înlocui cu o alta sanctiune disciplinara" - si apreciind ca sanctiunea aplicata prin decizia amintita este una excesiva, extrema si neproportionala cu gravitatea faptelor savârsite, Tribunalul a dispus, în baza art. 248 alin. (1) lit. c) C. muncii, înlocuirea sanctiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de munca aplicata reclamantei cu cea a reducerii salariului de baza pe o perioada de 3 luni cu 10%.
Contrar retinerilor primei instante si concluziei la care a ajuns aceasta, Curtea apreciaza ca sanctiunea disciplinara aplicata prin decizia contestata nu a fost gresit individualizata de catre apelanta-pârâta, în calitate de angajator care are si prerogativa disciplinara. Prin urmare, nu se justifica înlocuirea ei cu o alta sanctiune.
Potrivit art. 247 C. muncii:
"(1) Angajatorul dispune de prerogativa disciplinara, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sanctiuni disciplinare salariatilor sai ori de câte ori constata ca acestia au savârsit o abatere disciplinara.
(2) Abaterea disciplinara este o fapta în legatura cu munca si care consta într-o actiune sau inactiune savârsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a încalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici".
Sanctiunile disciplinare ce pot fi aplicate salariatilor sunt enumerate limitativ prin dispozitiile art. 248 din Legea nr. 53/2003.
Art. 250 C. muncii statueaza:
"Angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila în raport cu gravitatea abaterii disciplinare savârsite de salariat, avându-se în vedere urmatoarele: a) împrejurarile în care fapta a fost savârsita; b) gradul de vinovatie a salariatului; c) consecintele abaterii disciplinare; d) comportarea generala în serviciu a salariatului; e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta".
Deci, criteriile în raport de care se stabileste sanctiunea disciplinara sunt cele strict prevazute de art. 250 C. muncii.
Primul aspect ce trebuie evidentiat este acela ca intimata-reclamanta a savârsit mai multe abateri disciplinare, descrise în cuprinsul deciziei si recunoscute, în linii mari, de salariata cu ocazia efectuarii cercetarii disciplinare...