CLASIFICAREA INFRACȚIUNILOR ÎN RAPORT CU REZULTATUL LOR

Headnote

ABSTRACT

This paper is a plea for adopting the legal conception on the notion of result of the offence. It points out both the shortcomings of the formal conception, which dominates the current theory on the result of the offence, as well as the shortcomings of the old naturalistic conception, which is still preserved today, being supported by the highly questionable theory of the civil tort liability.

Key words: legal result; naturalistic result; damage; causality report.

1.Explicaţii preliminare. În raport cu rezultatul lor, infracţiunile se clasifică în două categorii, anume în infracţiuni formale şi infracţiuni de rezultat1.

Doctrina penală dominantă consideră că această clasificare decurge din lege, din dispoziţiile de incriminare, care pot include sau nu cerinţa unui anumit rezultat2.

Atunci când legea nu condiţionează existenţa infracţiunii de apariţia vreunui rezultat, ceea ce înseamnă că dispoziţia de incriminare descrie numai acţiunea periculoasă, care este pedepsită pentru însăşi starea de pericol pe care o creează ea, infracţiunea este considerată formală. Infracţiunile formale mai sunt denumite „infracţiuni de simplă acţiune (atitudine)"3 sau „infracţiuni de pericol"4, în considerarea faptului că starea de pericol nu reprezintă un rezultat distinct de acţiune, ci se confundă cu aceasta.

Dimpotrivă, atunci când legea condiţionează existenţa infracţiunii de apariţia unui anumit rezultat, ceea ce înseamnă că dispoziţia de incriminare descrie, pe lângă acţiune, un anumit rezultat (efect) al acesteia, infracţiunea este considerată de rezultat. În infracţiunile de rezultat (denumite şi „infracţiuni materiale"5, „infracţiuni de daună" sau „infracţiuni de leziune"), rezultatul devine un element constitutiv al infracţiunii, cu consecinţa că organul judiciar trebuie să dovedească, pe lângă existenţa acţiunii, şi existenţa rezultatului tipic, corespunzător aceluia descris de lege, precum şi existenţa raportului de cauzalitate dintre acţiune şi rezultat. Iar, fiindcă cerinţa raportului de cauzalitate apare exclusiv în infracţiunile de rezultat, ea este considerată o cerinţă specifică acestor infracţiuni6, prin care ele pot fi lesne deosebite de cele formale.

Dar această concepţie, pe care o putem numi „formală", având în vedere că ea ţine seama exclusiv de conţinutul incriminării, prezintă neajunsul că nu poate să explice ce reprezintă „rezultatul infracţiunii" ca element real, iar, ca urmare, nici nu poate servi la precizarea momentului consumativ al infracţiunii. Or, scopul clasificării infracţiunilor în raport cu rezultatul lor este, în principal, acela de a servi la delimitarea...