"Campania electorala" din mai 1939: mecanisme, proceduri si comportament electoral

Abstract

The elections from 1st - 2nd of June 1939, during the authoritarian monarchy, 1938-1940, emphasised habits, methods and electoral mechanisms specific to any authoritarian regimes. The Maire was the one organising the elections, mainly because he was also making the electoral lists and in charge with the train transportation of the citizens to the voting precinct; trough the telephone network, the results of the elections were communicated to the Interior Ministry, who was to be informed at any moment about the data given by the Maire and also the voting and occasional incidents occurring during the elections. The need of control above the citizen's vote represented the main mission of the local authorities during the day of the voting, precisely by the repression organs, The Police and the Constabulary. [PUBLICATION ABSTRACT]

Headnote

Abstract

The elections from 1st - 2nd of June 1939, during the authoritarian monarchy, 1938-1940, emphasised habits, methods and electoral mechanisms specific to any authoritarian regimes. The Maire was the one organising the elections, mainly because he was also making the electoral lists and in charge with the train transportation of the citizens to the voting precinct; trough the telephone network, the results of the elections were communicated to the Interior Ministry, who was to be informed at any moment about the data given by the Maire and also the voting and occasional incidents occurring during the elections. The need of control above the citizen's vote represented the main mission of the local authorities during the day of the voting, precisely by the repression organs, The Police and the Constabulary.

Keywords

Elections; Election campaign; Political behavior; National Renaissance Front; Electoral mechanisms

Introducere

Prezentul articol îsi propune sä prezinte si sä analizeze modul în care s-a desfäsurat "Campania electoralä" organízate de partidul unie, Frontul Renasterii Nationale, pentru alegerea membrilor parlamentului regal, precum si a mecanismelor controlului electoral prin care erau chema^i oamenü Ia vot, Ia nivel local, dar si a "mäsurilor" si "metodelor" de transmitere a rezultatului votului catre organizatori. Pe de alta parte, ín ecua^ia regimului monarhiei autoritäre, comportamentul alegatorilor, din timpul "campaniei électorale", votul fiind uninominal, este analízate cu ajutotul documentelor de arhivä, care reprezintä un valoros izvor de cercetare, în vederea radiografierii organizärii alegerilor de catre noul regim. Alegerile, pentru func^Ne locale, nu se realizau, ci se ìntemeiau pe numiri. Monopolul depunerii candidaturilor era rezervat partidului unie, în timpul alegerilor din 1-2 iunie 1939. Alegerile erau supravegheate de Ministertul de Interne, iar alegatorii erau transporta^ la sechile de votare, pentru Camera si Senat, cu trenul. Partidele politice fiind desìi intanate, iar alegerile fiind organizate pesuportul legii stärii de asediu, partidui care a depus liste cu candidaci, pentru Parlament si pentru toate f unc^iile administrative în stat, a fost FRN, partidul unie din perioada 1938-1940.

"Campanie électorale", sub regimul moharhiei autoritäre, din mai 1939, s-a fäcut în conformitate cu indicatiilor date de Ministerul de Interne, pe cale ierarhicä, structurilor administrative. Practica guvernamentalä, în timpul alegerilor, de sub monarhia autoritäre era, în cea mai mare parte, asemänätoare cu mecanismul electoral democratic, din Romania interbelicä. Ministerul de Interne si cel al Justitiei aveau obligaba de a duce la îndeplinire pregätirea si organizarea alegerilor, dar trebuiau sä se îngrijeasca si de rezultatul acestora. Caracterul politic al alegerilor nu a disparut nici în perioada regimului autoritär. Frontul Renasterii Nazionale era singura organizare politica recunoscutä în statuì roman în perioada 1938-1940.

Contradictiile dintre legea électorale si modalitatea punerii în practica a principiilor constitutional si électorale erau dintre cele mai evidente. Legea électorale preciza cä drept de vot aveau doar alegatorii barbaci în vârta de 30 ani impuniti, cu condita sä fie stiutori de carte. Limita de vèrsta de 30 de ani era impusä de legea fundaméntala si de cea électorale. Pe acest fundament juridico-constitu^ional s-au desfäsurat alegerile din timpul regimului de mâna forte. Introducerea imperativului stiin^ei de carte, pentru alegätori, a avut ca efect interzicerea semnelor électorale, care reprezentau modalitatea de recunoastere a partidelor si a candidación Noul regim preciza obligativitatea alegätorilor sä fie instruit, sä stie a serie si a citi.

Monopolul depunerii candidaturilor era rezervat partidului unie, fapt care a condus la unanimitatea voturilor, la alegerile din 1-2 iunie 1939. Remodelarea corpului electoral, în timpul dictaturii regale, prin impunerea exigent^ stiin^ei de carte si practicärü efective a unei meserii, a avut ca efect eliminarea acaparärü votului si anularea sa. De aceea, în etapa depunerii candidaturilor de cätre membri frn-isti, "noul regim s-a inclinât mai mult cätre elite, în ceea ce priveste procesul de recrutare al noului corp legislativ, în vederea domesticirii votului"1.

La nivel local, supravegherea si controlul candida^ilor, la alegeri, reprezentau obictivul major al organizatorilor. Supravegherea candidaci lor, la nivel local, se fäcea prin intermediul primarului, care întoemea lístele électorale. Lístele électorale erau constituite pe categorii profesionale. Lístele cu candidaci trebuiau sä fíe afisate Ia panoul din fa^a primäriei. Convocarea corpului electoral, pentru alegerile comunale, era meredintätä organelor administrative. Alegerile trebuiau sä se desfäsoare în conditile specificate de legea administrativa, iar fixarea zilelor, pentru alegerea Consiliilor comunale rurale, trebuiau sä se faca pe grupe de comune, la date consecutive2.

Rezidentul regal era cel care trebuia sä duca la îndeplinire sarcinile guvernului în ^inuturi. Compunerea si constituirea Consiliilor Comunale se realiza în conformitate cu noua legea administrativa, sub directa supraveghere a Ministerului de Interne. Astfel, ìntr-o circulara a Ministerului de Interne, cätre primäriile oraselor resedintä, neresedin^ä si sta^unilor balneo-climaterice din Tinutul Bucegi, se comunicau condrrjNe de eligibilitate. Conform circularei, erau considerati alegätori pentru Consiliile Comunale, membrii comunelor farà deosebire de sex, dar si farà obligatia StUn-CeI de carte. Funcrjonarii publici, fiind membri de drept ai comunelor, unde ìsi exercitau fungile lor, erau excepta^ de obligaba de a contribuì, cel pu^in un an, de la sarcinile comunei3.

Etapele preliminare alegerii candidatului partidului unie reprezentau pasii unui sever control exercitat de autoritari. Astfel, candidature trebuiau depuse personal de cätre cei care inten^ionau sä ocupe un loe eligibil în parlament, în scris, la judecätorul de ocol, eu cel pu^in 8 zile libere înainte de data fixatä pentru alegere. Candidatili se prezenta cu cererea sa, certificatili dovedind cä era inscris pe lístele électorale si avea autorizatia Frontului Renasterii Nationale1.

în perioada regimului autoritär carlist, metodele din timpul campaniei électorale, erau identice cu cele din perioada 1919-1937, excepta fund reprezentatä de faptul cä opozrrja nu era suprimatä sau împiedicata de organele statului datoritä faptului cä ea fusese desfiin^atä, prin decretul de dizolvare a partidelor politice din martie 1938.

Ca si în perioada democra^iei interbelice românesti si în perioada regimului autoritär carlist, armata, jandarmeria si polira aplicau metodele clasice, consacrate în timpul campaniei électorale. Instrumentul guvernamental numit Jandarmerie, comandantul suprem al acesteia fiind generalul Ion Bengliu, ucis în închisoarea de la Jilava de cätre legionari în noaptea de 28/29 noiembrie 1940, "confisca manifested électorale, propagandise fiind arestatJ, alegätorii bänui^i cä ar avea simpatii politice opuse celor guvernamentale erau concentra^"2 sau amenda^i. Regimul carlist a introdus amenda ca intrument coercitiv, pentru neexercitarea dreptului de vot.

Votul uninominal

Noua constituée de la 27 februarie 1938 si legea électorale din mai 1939 specificau faptul cä alegerile pentru noul parlament se vor face prin scrutin uninominal, înlaturând efectele înscrierii pe lista, asa cum se proceda de cätre seful de partid din democrazia cläditä pe Constituya de la 1923 si pe legea électorale din 1926. Alegerile din mai 1939 s-au desfasuratìn cadmi unui regim politic autoritär. De aceea, autoritarismi este considérât ca fund "un sistem politic care nu prea lasa loe libertari"3.

Alegerile pentru Consiliile Comunale se fäceau prin scrutin uninominal secret si obligatoriu. Votul, fiind uninominal, se dädea pentru fiecare candidat în parte, ^inându-se seama de categoria de îndeletnicire careia îi aparrjnea candidatul sau alegätorul. Durata alegerilor, ìntoemirea buletinelor de vot, opera^iunea votärii, "despuierea" votului, contestatile la alegeri, proclamarea rezultatelor, precum si validarea alegerilor se fäceau în conformitate cu legea administrativa si cea electoral4. Costui buletinelor de vot, precum si toate cheltuielile pentru opera^iunile électorale, erau supórtate de cätre primaria fieeärei comune în parte. Potrivit legii électorale, toate cererile si actele în materie électorale erau scutite de orice taxa fiscale5. Un exemplu, în acest sens, îl reprezintä telegrama Ministerului de Interne adresatä rezidentului regal al Tinutului Bucegi, Paul Goma, care indica faptul cä alegätorii cu drept de vot, Ia munieipü si orase mai mari, puteau fi chema^i prin publica^ cu un mare numär de tiraje, astfei cä termenul de întoemire a listelor électorale sä nu fie depäsit6. Telegrama aducea completar! listelor électorale, prin înscrierea invalizilor de räzboi, care erau scutrçi de contribu^iile Ia sarcinile comunei7. La rândul säu, dupä primirea indicaci lor de Ia "Interne", rezidentul Regal al Tinutului Bucegi, într-o telegrama adresatä prefec^ilor jude^elor din ^inut: Arges, Brasov, Buzäu, Muscel, DâmbovrÇa, Prahova, Teleorman, Trei-Scaune, Vlasca, comunica faptul cä "nu vor fi înscrise, în lístele électorale, pentru alegerile administrative. decât femeile care practicau efectiv una din Ìndeletnicirile constitutional. Femeile menajere, chiar la sate sau cele care ajutau pe barbaci la muncile agricole, nu puteau fi ìnscrise pe liste1. Ìn acelasi sens, al "comunicarli" prin telegrame, aceasta dateazä din 15 mai 1939, se specifica faptul cä femeile puteau fi ìnscrise pe lístele électorale, daca erau muncitoare efectiv în fabrici, ateliere, daca erau funcionare sau exercitau o profesie libera. Rentiererii erau scosi de pe liste, daca nu aveau si o alta profesie2.

Mecanismul controlului electoral prin care erau chemaÇi ci transportati oamenii la vot

De la centru plecau directivele spre rezidentul regal, reprezentantul guvernului în *Çinut. Ministerul de Interne comunica Rezidentului Regal al Tinutului Bucegi pasii de urmat. Preferii de jude^e si primarii de municipi! erau aten^iona^i de Ministerul de Interne de faptul cä trebuiau sä ia mäsuri pentru ca ìn toate comunele rurale si urbane din jude^e, comisiile pentru înscrierea alegätorilor pe liste sä func^ioneze în perniamela, de diminea^a pana seara. Seara se afisau tabelele cu cei ìnscrisi ìn cursul zilei, un exemplar ramânând judecätoriei din jude"Çul respectiv3. Pentru cä regimul spera sä realizeze concordia cu minoritätile, fapt dovedit prin înscrierea în massa a acestora în Frontul Renasterii Nazionale si prin crearea unui Minister al Minoritä"Cilor Nazionale, condus de Victor Vâlcovici, a permis cadida"Çilor minoritari sä-si publice textul manifestului electoral în limba lor materna4.

Ca urmare a ordinului Ministerului de Interne, DirecÇia Generala a CFRtrebuia sä ia mäsuri pentru transportarea alegätorilor la sechile de votare, pentru Camera si Senat. Generalul Mihail lonescu, fost ministru si membru fondator al partidului unie5, era presedintele consiliului de administrate al C.F.R-ului. Militarizarea regimului este observabilä si în administrarea cäülor ferate. Cum se realiza îndrumarea? Alegätorii erau si ei impartii în funche de "bicameral". Cei care votau pentru Camera deputa^ilor erau de o mai mica importanza, iar cei care votau pentru Senat li se acorda o atente sporitä. Sub regimul autoritär carlist, pluralismul politic al partidelor este limitât, neexistând competile între ele, singurul partid care a depus liste cu candida^, pentru parlament, a fost FRN.

Primarul era cei care primea lístele candida^ilor si tot el íi conducea pe alegätori spre sechile de vot. Presiunea administrativa a guvernului asupra func^ionarilor publici si particular!, precum si asupra muncitorilor din fabrici, a déterminât cetä^eni sä vina la vot în numär mare6. Pentru alegerile de Ia 1 iunie 1939, data la care se putea alege Ia Adunarea Deputa^ilor, grupele de säteni erau conduse spre sechile de vot de catre primarul sau notarul comunal sau în lispsa lor de catre un funcionar comunal. Alegerile se fäceau în sedüle judeeärorilor, iar alegätorii erau adusi cu trenurile în mod gratuit7. Pentru realizarea "bunului mers" al alegerilor, primarii erau sfäturrj sä ia legatura cu seful starei de imbarcare cu care se aranja sä aibä la dispozrÇie un numär suf icient de vagoane, ìn raport cu numärul alegätorilor care urmau a fi transporta-çi si, la nevoie, când grupele de alegätori erau mai mari, se aranja cu seful starei CFR, pentru a compune trenuri cu capacitate mare de transport, iar automotoarele trebuiau sä fie înlocuite cu trenuri pe aburi8. Primarul sau funzionami comunal, care conducea grupul, în ziua alegerilor, trebuia sä se prezinte la stadia respectiva cu o adeverirrcä, în dublu exemplar, în care se arata numärul oamenilor ce urmau a fi transporta^, pe ce distanza, specificându-se în adeverint,ä si înapoierea lor. Un exemplar al adeverin^ei trebuia sä serveascä drept justificare pe drum, înlocuind astfei biletul de tren1. Alegätorii, pentru Senat, cälätoreau cu CFR-ul de Ia domiciliul lor la resedinta CurÇii de Apel, unde trebuiau sä voteze, fiind transporta^ cätre localita^le lor în baza certificatelor eliberate de preceding de tribunale din domiciliul lor2. Ministerul de Interne cerea, ca pe cat posibil, ca alegätorii sä fie transporta^ la sechile de vot de cätre primari sau notari, în mod personal3.

Ministerul de Interne, prin re^eaua telefonica, ramânea principalul arbitru al alegerilor. Trimiterea alegätorilor la vot cu trenul, sub directa îndrumare a primarului sau notarului, releva faptul cä nimic din practicile si mentalitä^le democratice nu se schimbaserä, pretextul fiind reprezentat de nevoia de supraveghere si control, aceasta reprezentând principalul criteriu în vederea obtinerii unui rezultat bun si lipsit de emo^ii, dupä închiderea sectil or de votare.

"Mäsuri" ci "metode" de transmitere a rezultatului votului

Presiunile sefului de post asupra sätenilor reprezentau cauza principalä a participärii masive a acestora la alegeri4. Dacä alegätorii erau transporta^ la sechile de vot eu trenul, fiind condusi de primar, inádentele din timpul exercitärii votului trebuiau evitate sau controlate. într-o alta telegrama de la Ministerul de Interne cätre rezidentul regal al Tinutului Bucegi se cereau, în vederea desfäsurärü alegerilor, mäsuri luate din timp. Necesitatea execitärii controlumi asupra votului cetä^eanului, reprezenta sarcina de serviciu a autoritari lor. Ministerul de Interne, conform telegramei, trebuia sä eunoaseä, în orice moment, modul cum decurgea votarea si eventualele incidente care s-ar putea produce în cursul votarli. In acest timp, reziderrçii regali trebuiau sä dea dispozrrji prefec^ilordejudetesi primarilor de municipi! sä organ izeze un birou cu personal, suficient, care sä stea în continuu în legatura cu sechile de votare din ^inut5. Pe de alta parte, conducätorul biroului avea obligatia de a "Cine în permanenza legatura cu ^inutul, în privila constatärilor sau informa^iilor, asupra eventualelor incidente, precum si asupra modului în care decurgea votarea6.

Pentru ca alegerile parlamentare trebuiau sä decurgä în perfecta ordine si sä înceapa la timpul indicai, în tóate Revizoratele Scolare din Tinut, ca si scolile în care erau fixate secali de votare, cursurile trebuiau suspéndate, pentru ziua de 31 mai, pentru a se instala din vreme în ele gheretele, urnele si celelalte materiale necesare votärü7. Buletinele de vot, farà fotografia dar având deja imprimât numele candidatului, erau considerate ca fiind valabile8. Cei care nu vroiau sä voteze un anumit candidat aveau obligaba de a rupe buletinele de vot în cabina de votare, asa cum cerea legea électorale. Candidatul avea dreptul sä-si expunä doar fotografia si programul în fa"Ça Primäriei. Alegätorul privea si alegea pe unul dintre candidaci, votul fiind obligatoriu si cu strigare, asa cum fusese si pentru votarea constitute, cu ocazia plebiscitului. Apelul cätre alegätori trebuia sä fie scurt si sä confina maximum 100 de cuvinte; acesta era afisat prin îngrijirea magistratului care primea declarable candida^ilor, atat Ia primärü, cât si la localurile de vot. [...] "afisarea trebuia sä fie égala ca forma pentru to^i candidaci si orice alt afisaj, corespondent sau propaganda orala pentru alegere era interzisä" \ specifica articolul 32 din legea électorale, capitolul IV, privitor Ia convocarea corpului electoral si opera^iunile électorale.

Politizarea administrate! cerea, din partea funzionari lor, un comportament de aceeasi natura. Funzionami public, fiind membru de partid, avea obligaba de a se comporta precum un individ afilitat politic. în acest fei, mäsurile luate de funzionari trebuiau sä demonstreze cä în zilele si nop"Çile alegerilor funciona, în permanenza. Cancelaría Tinutului. Personalul Cancelariei trebuia sä fie suficient pentru a putea sä fie în legatura cu birourile électorale de la prefecturile de jude^e si municipii si cu Ministerul de Interne2. La Cancelaría Tinutului un funzionar administrativ trebuia sä se gäseascä în permanenza în sechile de votare pentru a t^ne legatura telefonie cu Biroul Electoral al Prefecturii sau Municipiului, comunicând rezultatul opera^iunilor de votare, imediat ce era ridicat procesul verbal din sec^ie.

Rezultatele centralízate pe judet,, inclusiv Municipiu, trebuiau a fi transmise Tinutului. Acesta, la rândul säu, comunica telefonie Ministerului rezultatele partiale din jude^e, pe mäsurä ce le ob^inea3. La terminarea definitiva a desfäsurärii scrutinului se totalizau rezultatele din ìntregul t^nut ci se comunicau telefonie Ministerului de Interne, dar dupä proclamarea oficiala a rezultatului de cätre Presedintele Curali de Apel4. Oficiul Telegraf al Ministerului de Interne si Biroul Electoral din Minister funcrjonau în permanenza, în tot cursul zilei de 1 iunie, în noaptea de 1 spre 2 iunie, cât si în timpul zilei de 2 iunie.

Pentru men^inerea linistii si ordinii, în zilele de votare, mäsurile trebuiau luate începând cu ora 8 diminea^a a zilei de 1 iunie, pana la ora 8 a zilei de 2 iunie. Mäsurile luate de Ministerul de Interne se datorau faptului cä "înca mai existau grupuri intermediare, chiar daca nu recunoscute legal, în cadrul regimului, care nu fuseserä subminate, însa statutul lor autonom era acceptât"5 de catre monarhia autoritäre. Grupurile intermediare la care face referire raportul erau cele na^ional-täräniste, nazional-liberale, vaidiste, iorghiste, agrariere, cuziste si legionare.

Pe tot parcursul zilelor de votare, toate cârciumile, cu bäuturi spirtoase, trebuiau sä fie închise. Totusi, erau deschise numai o ora în timpul meselor, numai cârciumile care dispuneau de restaurante6. Legea électorale din 1926 amintea de acelasi principiu al închiderii cârciumilor în ziua votärü, însa aplicarea ei nu reprezenta un deziderat de urmat pentru organizatori si alegätori. Ordinele erau fie sabotate, fie nu erau respectate de cei care candidau sau chiar de cätre alegätori.

Comporta mnetu I alegatorilor din timpul "Campanie! électorale" din 1939

Odinele Minsterului de Interne erau elúdate de cei care candidau sau de catre suporterii respectivilor candidat^. Un document de la Secretariatul General al Frontului Renasterii Nationale releva modul în care nu se fäcea Campanie électorale la nivel local. Acest document pune în lumina dimensiunea vechilor metalita"Çi, cea democratica, care s-a merrcinut si ìn perioada campaniei electoale si sub noul regim autoritär monarhic.

în ziua de 9 iunie 1939, cu ocazia adunarli pentru constituirea Sfatului Comunal al FRN din comuna Ghimpati, judetul Vlasca, alegerile au fost contestate de säteni datoritä deschiderii cârciumilor, care, oficial, trebuiau sä fie închise. Alegerile românesti aduceau în prim plan prezen^a bätäusilor electorali, angaja^i de candidaci sau contracandida^i. Contestataci cereau "anularea alegerilor pentru constituirea Sfatului FRN locai, organizarea votului si vestirea popula^iei trebuiau sä se realizeze cu o säptamänä înainte, iar alegerea sä se facä prin numärätoare si nicidecum prin aclamare. Alegätorü zbierau si rägneau, în spe^ä to^i cei turmenta^i de bäuturä. De aceea, cârciumile trebuiau sä fie închise din ajun.

Candidaci care doreau sä ob^inä demnitä^i în organizaba FRN trebuiau säsi anun^e candidatura dinainte de începerea alegerü, fünd obliga-çi sä-si expunä programul de activitate pe baza cäruia cerea încrederea consätenilor, iar voturile numerate trebuiau sä fie arätate în procesul verbal1. Care era scopul Sfatului oräsenesc? Acest räspuns îl vom regäsi Ia Petru Grigore Bäesu, presedintele FRN al jude^ului Putna. Sfatul oräsänesc era un intrument de propaganda, în vederea räspandirü ideologi Frontului, deoarece partidul regal era înca necunoscut statelor, motivul f iind reprezentat de lipsa de interés pe care acestea o manifestau. Adversarii Frontului, chiar dacä nu mai erau consideraci a fi periculosi, decât atunci când ar fi în rezervä, "îngroasau rândurile celor care, sub pretextul cä nu mai fac politica, pineau în loe declansarea entuziasmului ce s-ar fi cuvenit acestei formaci"2. Sfatul oräsänesc, pe langa faptul cä era un organ de propaganda ìn favoarea regimului, acciona si împotriva elementelor care fäceau politica sub noua organizare numitä Frontul Renasterii Nazionale. Elementele politicianiste erau considerate a fi vinovate, deoarece propagau starea de agitale, prin difuzarea dezinteresului în rândul masselor si împotriva organiza^iei politice unice în stat.

Comportamentul politic al parlamentului, în perioada interbelicä, era integrai contrôlât de partidul de guvernamânt"3. în perioada regimului autoritär, comporatamenul politic al parlamentului respecta aceeasi característica a sistemului guvernamental interbelic, desi schimbarea de regim se produsese ìn noaptea de 10/11 februarie 1938, printr-o loviturä de stat, în urma cäreia va fi instalat guvernul condus de Miron Cristea, Patriarhul României.

Mentalitatea si practicile vechiului regim democratic s-au perpétuât si sub noul regim autoritär. In acest sens, procesul verbal trimis Tinutului Bucegi cätre Directa Admin istra^iei de Stat amintea faptul cä alegerile se desfäsurau în funche de simpatiile politice ale alegätorilor pentru candidaci fostelor organiza^ politice, dar care, sub noul regim, activau sub umbrela partidului unie. Sub regimul organiza^iei politice unice se fäcea politica democratica de partid.

Alegerile comunale din Târgoviste, din 5 ianuarie 1940, au pus ìn lumina faptul cä mentalitatea si comportamentul politic al candida^ilor nu au suferit vreo modificare, în urma aparrÇiei regimului autoritär contrôlât de Carol al-ll-lea. Conform memoriului, "noua lege de organizare a FRN a créât nedumerire in public, caci alegerile preconízate au readus vechíul spirit de regrupare a vechilor organiza^ primind astfel electivul si simpatiile pentru fostele partide, ca si ìn trecut, ìn paguba selectiei urmäritä initial prin organizarea FRN"4. Simpatile politice au reprezentat principalele criterii de evaluare, în vederea numirii cadida"Çilor pentru func^iile eligibile. Cu toate cä partidul unie carlist ìnainta lístele de candida^, selecta se fäcea tot dintre fostii membri ai partidelor politice, care stiau ci sä facä politica si cum sä conduca.

Datoritä repetärii evenimentelor politicianiste, noul regim nu era nimic altceva decât prelungirea vechiului regim. în fond, nu se schimbase nimic, la nivelul practicii politice si a comportamentului politic. Alegerile, sub noul regim, pentru func^ile locale, nu se realizau, eie se ìntemeiau pe numiri. Din ianuarie 1940, odatä cu instituirea funerei de presedinte al FRN, fund ales Alexandru Vaida-Voevod, care delinea, cumulât, fuñera de presedinte al Consiliului Superior National, al Directoratului si Comisiei Superioare, fiind si presedintele Adunärii Deputa^ilor, to^i membri partidului unie, de la nivel central, la jude^e, municipi! si comune erau alesi. Faptul cä numirile nu erau fundaméntate pe competente si nu respectau principiul selec^iei erau cunoscute de cätre reprezenta^ii regimului si chiar de catre rege. într-o scrisoare adresatä Ministrului Frontului Renasterii Nazionale condus de cätre Constantin Giurescu, locuitorii comunei Tunari din Jude"Çul llfov, to"Çi, membri ai organiza^iei FRN, cereau repararea nedreptä^ii comise, prin modul în care s-au fäcut numirile ìn conducerea FRN. Aceste numiri erau fäcute, considerau membrii organiza^iei locale a FRN-ului, farà nici un scrupul si farà nici un criteriu si numai din socoteli rästurnate dupä vremea vechilor regimuri politice.

A adus regimul un spirit nou în vechea/reînnoita mentalitate politica? Contestatarii arätau cä modul în care se proceda în partidul unie, la nivel local, nu t,inea seama de declarable reprezentan^lor regimului. Practica se regäsea în mentalitatea oamenilor noi care practicau vechile metode democratice. Modalitatea consta în faptul cä "erau da^i de-o parte oameni einstig si capabili, gospodari de frunte si erau numidi arrji care, sub tóate raporturile, lasau foarte mult de dorit" [...] "Majoriatea celor numidi fäceau parte dintr-o familie care, pe vremea politicei, monopolizaserä tóate func^iunile locale, administrative si gospodäreau comuna dupä bunul lor plac, färä ca cineva sä poatä cârti" \ de aceea, în noul regim, luptele politice, cereau sätenii, trebuiau sä înceteze.

Practicile si mentalitätile membrilor partidului unie erau aceleasi, ca si în timpul funzionarli partidelor politice, care au activât si si-au continuât via^a politica sub umbrela Frontului Renasterii Nationale. Aceleasi nemurÇumiri care existau la centru, se regäseau si la nivel local. Alegerile pentru noul parlement au relevât faptul cä 20 de ani de démocrate nu puteau fi stersi atât de usor de noul regim, care a avut o durata de via^ä de doi ani si jumätate.

Frontul Renasterii Nationale nu a reusit sä înlocuiasca fostele cadre aie partidelor politice cu elemente tinere pentru a realiza dezideratele doctrinare ale noului regim. Prin înscrierea ceta"Çenilor în partidul unie ei au devenit membri de partid si doarîn acest mod au putut candida pentru functiile parlamentare. Aparitia partidului-minister a fäcut ca membri sai sä fie transforma^ în funcionan. Parlamentarü, fiind membri partidului unie, erau si ei, la rândul lor, tranforma^ în funzionari ai statu lui.

Concluzii

Alegerile din 1-2 iunie 1939, organízate de cätre partidul unie pentru parlamenti corporatist, au reflectat lipsa legitimitä^ii democratice, deoarece organizarea scrutinului electoral de cätre un singur partid este reprezentativä pentru dictatura regimurilor autoritäre. Cu tóate cä s-au exercitat sub efectele legii électorale si a votului universal, alegerile pentru parlamentul regal nu au reprezentat decât confirmarea efectiva a unui regim autoritär. Metodele si practicile électorale interbelice au continuât sä functioneze dupä aceleasi principii ca în perioada regimului de mâna forte cari ist. Funzionarli statului erau adusi la seccia de votare de catre seful lor ierarhic care le supraveghea votul. Candidatil erau propusi de secretariate si aprobatl de Directoratul FRN-ului. Votul fiind uninominal, nu se mai alegeau liste, ci personaje cu popularitate care, pentru a fi recunoscute, aveau nevoie de propria imagine pe buletinul de vot. Monopolul depunerii candidaturilor era rezervat partidului unie, fapt care a condus la unanimitatea voturilor, în timpul alegerilor din 1-2 iunie 1939. Carol al ll-lea dorea sä ralieze politica sa noilor cerin^e europene si de aceea o asemenea arhitecturä parlamentara, mai mult decorativa, îi convenea, întrucât el era seful partidului, iar executivul avea räspundere fa^a de el, ceea ce a transformat parlamentul într-un organ lipsit de prerogative^ democratice reale. Astfel, având reprezentate tóate categoriile sociale si profesionale în noua adunare parlamentara, regele a bénéficiât de întregul sprijin social, economic si politic al na^iunü.

Construya partidului unie s-a fundamentat pe principiul numirii, nu pe cel al alegerii. Legea électorale si chiar Constituya de la 27 februarie 1938 vorbeau despre numirea candidaci lor eu mult timp înaintea alegerilor. în cadrul regimului constitutional carlist, votul era uninominal, iar popularitatea candida^ilor era o condire esentala pentru ocuparea unui loc eligibil. De aceea, construya popularitä^ii si a imaginii erau necesare cu mult timp înainte de desfäsurarea alegerilor. Dacä alegerile interbelice erau fraudate si se desfäsurau la comanda politica, aproape nedemocratic, astfel încât s-a creat acel mimic democracy, de care amintea Mattei Dogan despre perioada interbelicä, sub noul regim, alegerile se desfäsurau în deplinä libértate, sus^ineau demagogie arhitec^i regimului autoritär. Regimul autoritär se dorea a fi unui al democra^iei, prin transparent votului si alegerilor, pe când regimul democratic interbelic era considérât ca fiind unui al autoritari sefului de partid. Inversarea sensului democra^iei a putut fi realízate doar în reg imurile autoritäre. Partidele nazionale erau definite ca fiind imorale, deoarece candidaci nu aveau profesii sau meserii care sä le asigure existera.

Campania electoralä pentru alegerea membrilor parlamentului corporatist a fost si supravegheatä si cenzuratä, deoarece candidatul avea dreptul sä-si expunä doar fotografia si programul în fa^a primäriei. Cetä^eanul alegea pe unui dintre candida^, votul fiind obligatoriu si cu strigare, asa cum fusese si pentru votarea constitutiei, cu ocazia plebiscitului, care a avut menirea de a legaliza si institucionaliza noul regim. Campania electoralä desfäsuratä la 1-2 iunie era organízate pentru alegerea reprezentan^ilor la toate nivelurile, chiar si comunale. în urma studierii documentelor de arhivä, Sfatul oräsenesc nu se alegea pentru a rezolva problème cetä^enesti, ci reprezenta un intrument de propaganda în vederea räspandirü ideologie! Frontului. Analiza alegerilor la nivel local a pus în lumina faptul cä partidul regal era înca necunoscut satelor. Pe de alta parte, acelasi fenomen se petrece si în cazul secretarilor FRN de judet, care aveau misiunea de a räspandi ideologia frontista. Prin alegerea noilor secretari, regimul dorea înlocuirea personajelor politízate cu elemente tinere care aveau entuziasmul de a Ímbra^isa doctrina frontului si energia de a o propaga, mai aies în lumea satelor care nu manifesta interés pentru o ideologie farà fundament la nivelul maselor.

La nivel local, supravegherea si controlul candida^ilor, pe perioada alegerilor, se realizau prin intermediul primarului care ìntoemea lístele électorale. Organizatorul alegerilor, atât în perioada interbelicä, cât si în cea autoritäre, era primarul, care era considérât a fi principalul agent electoral al guvernului în teritoriu. Primarii determinau comportamentul politic al alegätorilor, erau cei care primeau lístele candida^ilor, cei care ìndrumau si conduceau funzionarli spre sechile de votare. Presiunea guvernului asupra administrate!, a func^ionarilor publici si particular!, precum si asupra muncitorilor încadrati în bresle, a déterminât cetä^enii sä voteze în unanimitate pentru legitimarea si institu"Çionalizarea noului regim.

Ca si în perioada democraei interbelice românesti, si în perioada regimului autoritar car list, armata, jandarmeria si polizia aplicau metodele clasice consacrate în timpul campaniei électorale. Practicile électorale aie démocrate! interbelice românesti se vor regasi si în prelungirea sa, în timpul regimului autoritar carlist. îndrumarea alegatorilor catre sechile de votare, prin intermediul primarului, a demonstrat faptul ca el a ramas principalul agent electoral al guvenului. Ministerul de Interne, prin reeaua telefonica, a reprezentat principalul arbitru al alegerilor. Trimiterea alegatorilor la vot cu trenul, sub directa îndrumare a primarului sau notarului, a relevât faptul ca nimic din practicile si menta I itatole democratice nu se schimbasera, metodele demonstrând ca nevoia de supraveghere si control reprezenta principalul criteriu, în vederea ob-çinerü unui rezultat bun si lipsit de emoii, dupa închiderea sectilor de votare. Preferii, numidi dintre offerii activi sau în retragere ai armatei romane, erau cei care organizau si supravegheau alegerile, realizându-se astfel primatul executivului asupra administrate!. Militarizarea regimului se realiza prin intermediul organelor Ministerului de Interne. Jandarmeria si polira jucau rolul de instrument al guvernului, eu ajutorul carora se influença corpul electoral. ForÇele de ordine au avut si au continuât sa aiba si în timpul campaniei électorale, din 1939, rolul de a supraveghea alegerile, acestea desfasurându-se sub imperativul stani de asediu si a cenzurii.

Campania électorale de la nivel local a pus în lumina nemurÇumirea alegatorilor eu privire la numirea candidatilor de catre FRN, pentru funcÇiile eligibile. Nerespectarea interdictjilor în timpul alegerilor si prezena batausilor electoral!, desi partidele politice fusesera dizolvate, a demonstrat faptul ca si sub monarhia autoritare vechile mental itati si practici nu disparusera din comportamentul politic al noilor politicien!. în perioada regimului autoritar, comportamentul politic al parlamentului respecta aceeasi característica a sistemului guvernamental interbelic. Mentalitatea si practicile vechiului regim democratic erau observabile si sub noul regim autoritar. Alegerile organízate de noul regim au readus spiritul democratic al partidelor politice, cu toate ca regimul si partidul unie au urmarit o severa selectie a candidatilor, prin ìnfiinarea unei singure organiza politice. Spiritul democratic a continuât sa existe sub regimul monarhiei autoritare, iar simpatiile politice au reprezentat principalele criterii de evaluare în vederea numirii cadidailor, pentru funcçiile eligibile. Cu toate ca partidul unie înainta lístele de candidaci, totusi selecta se facea tot dintre fostii membrii ai partidelor politice. "Alegerile" pentru funcile locale, sub dictatura carlista, nu se realizau, ci se întemeiau pe numiri. Dezideratul regimului, de a practica o "sélecte dura a elitelor", din care se vor recruta elementeIe condueatoare ale tarii, nu s-a pus în practica. Asa cum nu au fost de gasit oameni noi nid în administrate, nici în Garda Nationala, nici în partidul unie, nici în urma alegerilor parlamentare, comunale sau municipale. Tineretul mult visât, pentru a fi promovat în structurile administrative aie noului regim, nu a fost acceptât de exponent politici ai noului regim. Practicile si mental itacile membrilor partidului unie erau asemenatoare celor aie fostelor partide politice, care au activât si si-au continuât viaa politica sub noul regim si sub umbrela Frontului Renasterii Nationale. Aceleasi nemurCrniri, care se semnalau la centru, se regaseau si la nivel local.

Alegerile pentru noul parlament au relevât faptul ca 20 de ani de democrazie nu puteau fi stersi atât de usor de noul regim, care a avut o durata de viaa de doi ani si jumatate. Dupa cum primatul executivului asupra legislativului si întregii administra a fost pus în practica, la fel si descentralizarea proclamata de reforma administrativa, din august 1938, nu s-a realizat. Prin numirea rezidenilor regali si prin exercitarea unui control total asupra alegerilor din 1-2 iunie 1939, noul regim îsi poate primi titulatura de regim autoritar.

Footnote

1 loan Stanomir, "Constituée, "Coroanä" §i "tara". Constitutionalism §i monarhie autoritäre în intervalul 1938-1940", Studia Politica, Revista Romana destunga Politica, N0.1, (2003): 96.

2 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi, Dosar 80/1939, f. 2.

3 A.N. I. C, Fond, Tinutul Bucegi f.i.

Footnote

1 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi, f. 3.

2 Sorin Radu, Electoratul din Romania în anii democrapei parlamentare (1919-1937), (lasj: Editura Institutul European, 2004), 287.

3 Giovanni Sartori, Teoria democrapei reinterpretatä, traducere de Doru Pop, (lasj: Editura Polirom, 1999), 194.

4 A.N. I.C., Fond Tinutul Bucegi, Dosar 80/1939, f. 3.

5 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi, f. 3.

6 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi, ff. 10-11.

7 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi, f. 21.

Footnote

1 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi, f. 31.

2 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi Dosar 81/1939, f. 12.

3 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi, Dosar 80/1939, f. 14.

4 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi f. 17.

5 "Membrii fondatori ai FRN", Universul, din 7 iunie 1939.

6 Florin Müller, Metamorfoze ale politicului románese 1938-1940, (Bucure§ti: Editura Universitätii din Bucure§ti), 264.

7 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi, Dosar 81/1939, f. 18.

8 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi, f. 19.

Footnote

1 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi, f. 20.

2 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi, f. 21.

3 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi, f. 22.

4 Müller, Metamorfoze, 264.

5 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi, f. 22.

6 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi, f. 23.

7 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi, f. 42.

8 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi, f. 50.

Footnote

1 Corneliu Rudescu, Dragomir Vasilescu, Legea électorale din 9 mai 1939 comentatä §i adnotatä (cu doctrina, jurisprudenfa, legislapa comparata si circularele ministeriale date cu ocazia alegerilor din 1-2 iunie 1939, (Bucure§ti: Editura "Bucovina" I.E. Torou^iu, 1939), 84.

2 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi, Dosar 81/1939, f. 24.

3 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi, f. 25.

4 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi, f. 26.

5 Armin Heinen, Leglunea Arhanghelului Mihail, O contribupe la problema fascismului international, (Bucure§ti: Editura Humanitas, 1999), 341.

6 A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi, Dosar 81/1939, f. 30.

Footnote

1 A.N. I. C, Fond FRN, Dosar 21/1939, ff· m-112.

2 A.N. I. C, Fond FRN, Dosar 66/1939-1940, f. 123.

3 Daniel Barbu, §apte teme de politica romaneases, (Bucure§ti: Editura Antet, 1997), 149.

4 A.N. I. C, Fond Ministerul de Interne-DirecÇia Administrate de Stat, Dosar 1/1940, ff .4-5.

Footnote

1 A.N. I.C, Fond FRN, Dosar 21/1940, f. 82.

References

BIBLIOGRAFIE

A.N. I.C, Fond FRN

A.N. I. C, Fond Ministerul de Interne-Direcpa Administrapei de Stat

A.N. I. C, Fond Tinutul Bucegi

BARBU, Daniel, Sapfe teme de politica româneasca, Bucuresti, Editura Antet, 1997

HEINEN, Armin, Legiunea Arhanghelului Mi hail, O contri bupe la problema fascismului internaponal, Bucuresti Editura Humanitas, 1999.

MÜLLER, Florin, Metamorfoze ale politicului románese 1938-1940, Bucuresti, Editura Universitari din Bucuresti, 2005.

RADU, Sorin, Electoratul din Romania în ani i democrapei parlamentare (1919-1937), I asi, Editura lnstitutul European, 2004

RUDESCU, Corneliu, VASILESCU Dragomir, Legea électorale din 9 mai 1939 coméntate si adnotata (cu doctrina, jurisprudent, legislapa comparata si circularele ministeriale date cu ocazia alegerilor din 1-2 iunie 1939, Bucuresti, Editura "Bucovina" I.E. Torouiu, 1939.

SARTORI, Giovanni, Teoria democrapei reinterpretata, traducere de Doru Pop, lasi, Editura Polirom, 1999

STANOMIR, loan, "Constitute, "Coroana" si "tara". Constitutionalism si monarhie autoritare în intervalul 1938-1940, Studia Politica, Revista Romàna deStiina Politica, Vol. Ill, N0.1, Bucuresti, Universitatea din Bucuresti, Editura Meridiane, 2003.