Alegeri europarlamentare în România. Excepția scrutinului din 2019

Abstract

Since joining the European Union in 2007, Romania has organized four editions of the elections for the European Parliament. The article provides to the scholars the relevant electoral data on the four European Parliamentary elections, underlining the particularities of the elections of May 26, 2019. It contains electoral statistics that can draw a general picture on the elections for the European Parliament in Romania.

Headnote

Abstract

Since joining the European Union in 2007, Romania has organized four editions of the elections for the European Parliament. The article provides to the scholars the relevant electoral data on the four European Parliamentary elections, underlining the particularities of the elections of May 26, 2019. It contains electoral statistics that can draw a general picture on the elections for the European Parliament in Romania.

Keywords

European Parliament; European elections; Romania; electoral participation; MEPs

Devenită oficial membră a Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007, România a organizat patru ediţii ale alegerilor pentru Parlamentul European în perioada 2017-2019. Scrutinul RP folosit în România pentru desemnarea membrilor eurodeputaţilor se caracterizează prin combinaţia dintre votul pe liste blocate, circumscripţia electorală naţională si metoda d'Hondt de alocare a mandatelor. Listele blocate sunt utilizate în doar alte sase state ale UE1, în timp ce ceilalţi doi factori ai formulei electorale sunt reguli generale ale alegerilor europarlamentare2. Pragul electoral legal de 5%, de asemenea des utilizat în UE3, determină un grad relativ ridicat al disproporţionalităţii. Cu o abatere de la proporţionalitatea matematică de 5,89%4, formula electorală ro- mânească pentru alegerea membrilor Parlamentului European se încadrează în categoria sistemelor electorale cavsi-performante, asemenea celei pentru alegerea membrilor parlamentului naţional.

Primul scrutin europarlamentar a avut loc pe 25 noiembrie 2007, în cursa pentru ocuparea celor 35 de mandate europarlamentare alese în România înscriindu-se 13 formaţiuni politice, din care cinci cu reprezentare în parlamentul naţional, si un independent. În condiţiile unei participări la vot restrânse - la urne s-a prezentat doar o treime din cetăţenii cu drept de vot -, victoria a revenit Partidului Democrat (PD). Votat de 1.476.105 de cetăţeni, reprezentând 28,81% dintre electori, partidul lui Traian Băsescu si-a adjudecat 13 mandate, adică 37,14% din totalul celor 35. Pe locurile următoare s-au clasat Partidul Social Democrat (PSD) - 1.184.018 de votanţi si 10 mandate, Partidul Naţional Liberal (PNL) - 688.859 voturi si sase mandate, Partid Liberal Democrat (PLD) - 398.901 voturi si trei mandate (8,57%), formaţiunea minorităţii maghiare din România, UDMR - 282.292 voturi si două mandate. În fine, etnicul maghiar Ladislau Tökés, fost membru al UDMR, care a candidat ca independent. Tökés a adunat 176.533 de voturi, reprezentând mai bine de jumătate din voturile primite de UDMR (281.929), rezultat care favorizează ipoteza că o parte din simpatizanţii UDMR au preferat să voteze cu acesta, personalitatea sa fiind bine cunoscută.

Subliniem că un număr de 12 mandate, respectiv 34,29% din totalul celor 35, au fost ocupate de femei, cinci reprezentante ale PSD, patru din partea PD si trei reprezentante ale PNL.

În plan european, exponenţii grupării preşedintelui Băsescu, plus deputaţii UDMR, reprezentând majoritatea mandatelor alese în România, s-au asociat celui mai puternic grup political al Parlamentului European din legislatura 2004-2009 - Grupul Partidului Popular European (Crestin-Democrat) si al Democraţilor Europeni, contribuind astfel la fortificarea acestuia (277 mandate, reprezentând 38,11% din total). Deputaţii alesi pe lista PSD au aderat la Grupul Socialist, al doilea ca pondere (200 mandate, adică 27, 19%), iar cei liberali au devenit parte a Grupului Alianţei Liberalilor si Democraţilor pentru Europa (106 mandate).

La distanţă de 18 luni de primul său scrutin europarlamentar, România a organizat noi alegeri pentru Parlamentul European, de astă dată la termen. Alegerile europene pentru legislatura 2009-20014 s-au desfăsurat în perioada 4-7 iunie 2009, cele din România având loc duminică 7 iunie. Pentru alegerea celor 33 de membri ai Parlamentului European din România s-au confruntat sapte formaţiuni politice si doi independenţi, totalizând 258 de candidaturi. Cinci din cele sapte formaţiuni politice participante si-au împărţit mandatele europarlamentare, printre victoriosi regăsindu-se si un partid neparlamentar, plus un independent. Prima poziţie a revenit Alianţei electorale PSD+PC, beneficiară a 1.504.281 voturi, reprezentând 31,07% din totalul voturilor valabil exprimate, fiind urmată, la scurtă distanţă, de PDL, titularul a 1.438.000 voturi (29,71%). Comparativ cu scrutinul europarlamentar precedent, PSD, acum în alianţă cu PC, si-a îmbunătăţit susţinerea electorală, cresterea absolută fiind de 320.200 de votanţi, iar cea relativă de 6,6 procente, numai în mică măsură datorată micului partener conservator al social-democraţilor. Totodată, a obţinut 11 mandate europarlamentare, cu unul mai mult faţă de situaţia din 2007. În acelasi timp, votanţii PDL nu i-au totalizat pe cei ai fostelor PD si PLD5, numărul de mandate câştigate acum reducându-se la 10. Partidul Naţional Liberal, clasat din nou al treilea, a obţinut o performanţă electorală uşor superioară celei din 2007, cu cele 702.974 de voturi primite (14,52%) în 2009, transformate în doar cinci mandate, cu unul mai puţin decât la precedentul scrutin. A urmat UDMR, care, de data aceasta, l-a inclus pe Ladislau Tökés printre candidaţii săi, formaţiunea adunând 431.739 de voturi (8,92%), în principal din cele cinci judeţe câştigate, şi obţinând trei mandate. Plutonul partidelor câştigătoare a fost încheiat de Partidul România Mare, care, cu 419.094 voturi adunate (8,65%), a reuşit o revenire spectaculoasă în prim-planul scenei politice, trimiţând în Parlamentul European trei reprezentanţi. În fine, Elena Băsescu, fiica preşedintelui Traian Băsescu, fostă membră a PDL, a câştigat ca independentă cel de al 33 mandat europarlamentar. Imediat după alegeri a revenit în PDL, făcând ca reprezentarea europarlamentară a acestui partid să o egaleze pe cea a alianţei PSD+PC şi întărind opinia că a fost vorba doar de o inginerie electorală.

Ca şi în urma precedentelor alegeri, europarlamentarii PDL şi UDMR, în număr de 14, au devenit parte a grupului politic al popularilor (PPE Group), cel mai numeros din Parlamentul European şi în legislatura 2009-2014 (265 de mandate, adică 36,01% din totalul celor 736). La fel, cei aleşi pe listele Alianţei PSD+PC au fost incluşi în rândurile grupului de stânga al Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor (S&D), iar eurodeputaţii liberali şi-au menţinut apartenenţa la ALDE. Nou-sosiţii reprezentanţi ai PRM au mărit rândurile deputaţilor neafiliaţi sau independenţi (27 mandate, respectiv 3,67%).

Adăugăm că numărul eurodeputaţilor femei a rămas acelaşi, deşi proporţia femeilor a crescut uşor, la 36,36%, dar distribuţia lor politică s-a schimbat în sensul că reprezentantele PDL au scăzut la trei (inclusiv Elena Băsescu), în timp ce PNL au avut o reprezentantă în plus, în condiţiile în care eurodeputatele socialiste au fost tot cinci.

Cea de a treia ediţie a alegerilor europarlamentare organizate în România a avut loc pe data de 25 mai 2014. Pentru alegerea celor 32 de membri ai Parlamentului European proveniţi din România au depus candidaturi 15 formaţiuni politice, plus 8 independenţi, record absolut al alegerilor europarlamentare româneşti. Pragul electoral a fost trecut de cinci formaţiuni politice, toate cu reprezentare în parlamentul naţional. Totodată, un candidat independent a depăşit coeficientul electoral cerut. În total, câştigătorii alegerilor au adunat 4.685.862 de voturi (84,18%). Celelalte 15,82 procente reprezintă voturile partidelor clasate sub pragul electoral, de astă dată în număr de 10, la care se adaugă 7 candidaţi independenţi.

Pe prima poziţie s-a situat din nou PSD, acum asociat cu două partide minore - mai vechiul Partid Conservator şi Uniunea Naţională pentru Progresul României (UNPR)6. Victoria PSD şi a aliaţilor săi a fost una categorică, cele 2.093.234 de voturi adunate (37,60%) asigurându-i jumătate din mandatele puse în joc. Comparativ cu precedentele alegeri europarlamentare, PSD a înregistrat un spor de circa 500.000 de votanţi, transformat în cinci mandate suplimentare. Pe locul doi în ierarhia electorală s-a plasat Partidul Naţional Liberal, până în februarie 2014 partenerul PSD în alianţa politică numită Uniunea Social Liberală. Pentru liberali au votat 835.531 de alegători, creşterea faţă de 2009 fiind importantă - 132.557 voturi. Partidul Democrat Liberal, perdantul competiţiei parlamentare naţionale din 2012, a ocupat locul al treilea, numărul votanţilor săi scăzând la 680.853, adică sub jumătatea susţinătorilor săi de la precedentele alegeri europarlamentare. Dincolo de costul plătit pentru guvernarea sa din perioada crizei financiar-economice, descreşterea PDL a avut si cauze interne, partidul traversând o perioadă critică, soldată cu desprinderea unei aripi - Partidul Mişcarea Populară, ce îi reunea pe cei mai fideli susţinători ai preşedintelui Băsescu, aflat la sfârşit de carieră prezidenţială. PMP a reuşit treacă pragul electoral de 5% şi, ca atare, să obţină, ca şi UDMR, două mandate de europarlamentar, chiar dacă scorul său electoral a fost uşor inferior celui al formaţiunii maghiare: 345.973 voturi faţă de 350.689. Ambele au fost depăşite de candidatul independent, fost membru PNL, actorul Mircea Diaconu. Beneficiar al sprijinului mediatic al influentului post tv Antena 3, popularul actor a strâns 379.582 de voturi, peste dublul coeficientului electoral necesar unui independent pentru a ocupa un mandat. În schimb, Partidul România Mare nu şi-a reconfirmat statutul câştigat în 2009, iar Partidul Poporului - Dan Diaconescu, surpriza alegerilor parlamentare naţionale din 2012, s-a situat şi el sub pragul electoral, cele două alăturându-se perdanţilor alegerilor europarlamentare din 2014: în total, 10 partide politice şi 6 independenţi.

Cei 16 eurodeputaţi ai alianţei condusă de PSD s-au afiliat grupului european al socialiştilor, iar ceilalţi 15, reprezennd PNL, PDL, UDMR şi PMP, grupului popular, în continuare cel mai important al Parlamentului European. Eurodeputatul independent s-a alăturat grupului ALDE.

Numărul femeilor alese membre în Parlamentul European din România a scăzut la 11, proporţia lor în totalul celor 32 de eurodeputaţi fiind de 34,38%. Din nou, PSD, împreună cu partidele sale aliate, a avut cele mai multe candidaturi feminine victoriase - în număr de şase. Au urmat liberalii, cu patru eurodeputate şi democrat-liberalii cu o singură femeie printre candidaţii care au obţinut mandate. Nici de această dată UDMR nu a trimis o femeie în Parlamentul European.

Alegerile europarlamentare din 26 mai 2019 au diferit substanţial de cele trei anterioare.

Întâi de toate, la scrutin a participat un număr record de votanţi, cu peste 20% mai mult comparativ cu precedentele alegeri; nivelul participării a fost comparabil cu cel al prezenţei la vot la alegerile prezidenţiale, depăşind 51%. În ansamblul perioadei, alegerile din 2019 au reprezentat excepţia, explicabilă prin specificul contextului politic intern, regula fiind aceea a unei participări populare de 30%, respectiv a unui indice al reprezentativităţii de 25%. Aceasta în contextul în care problemele corupţiei şi independenţei justiţiei au constituit temele majore ale campaniei electorale, fiind o prelungire a dezbaterii ce a dominat societatea după alegerile parlamentare din 2016. Practic, ca şi în cazul celorlalte scrutine europarlamentare, cel din 2019 a adus în prim-plan nu o agendă europeană, ci una exclusiv internă, fiind dominat de confruntarea politică intestină.

Mobilizarea masivă la urne a avut consecinţe directe asupra rezultatelor electorale, care nu au mai depins strict de dimensiunile bazinelor electorale ale partidelor. În competiţia electorală au intrat 12 formaţiuni politice, dintre care şapte cu reprezentare parlamentară, şi trei candidaţi independenţi. Totuşi, confruntarea politică a avut în prim-plan trei formaţiuni politice. PSD, câştigătorul detaşat al alegerilor parlamentare naţionale din 2016 şi principalul partid guvernamental, viza conservarea poziţiei sale dominante, chiar dacă sondajele de opinie anunţau o scădere a sprijinului său electoral. În plus, o grupare social-democrată relativ importantă, condusă de fostul preşedinte PSD Victor Ponta, se constituise într-un partide de sine stătător - Pro România, şi acesta aspirant la mandatele europarlamentare. PNL, principalul opozant al PSD, fuzionat în 2017 cu PDL, era cotat de unele sondaje de opinie cu prima şansă. În fine, alianţa dintre USL, al treilea partid al alegerilor parlamentare naţionale, şi nou constituita formaţiune politică PLUS, condusă de fostul comisar european Dacian Cioloş, ameninţa poziţia partidelor tradiţionale. Acestora li se adăugau trei formaţiuni politice minore cu sanse de a trece pragul electoral: ALDE - partenerul guvernamental al PSD, PMP - partidul fostului preşedinte Băsescu si formaţiunea minorităţii maghiare.

Alegerile s-au soldat cu rezultate surprinzătoare. Întâi, PSD, partidul dominant al sistemului a înregistrat o înfrângere, pe care o putem considera ca fiind istorică, în faţa adversarului tradiţional, PNL. Comparativ cu precedentele alegeri, susţinerea electorală a PSD s-a diminuat cu doar 52.469 de votanţi, dar în termeni relativi, a scăzut cu peste 15 puncte procentuale, ajungând la 22,50%. În acelaşi timp, PNL a câştigat 932.687 de votanţi faţă de susţinătorii PNL şi PDL de la alegerile din urmă cu cinci ani, ajungând să totalizeze 27% din voturile exprimate, respectiv 2.449.068. Acest rezultat i-a permis ocuparea a 10 mandate, cu unul mai mult faţă de cei ai PSD. Cât priveşte alianţa USR-PLUS, acesta s-a clasat pe locul al treilea, dar la numai 0,14 puncte procentuale faţă de PSD, primind 2.028.236 de voturi şi 8 eurodeputaţi. Un alt nou venit pe scena politică - Partidul Pro România, a trecut pragul electoral, fiind votat de 6,44% dintre participanţi (583.916 voturi) şi câştigând două locuri în Parlamentul European. Cât priveşte PMP, acesta şi-a reconfirmat statutul câştigat în urmă cu cinci ani, votanţii săi, mai mulţi acum cu circa o treime, dar reprezentând cu 0,4% mai puţin din totalul voturilor, i-au conferit două mandate. Acelaşi număr de mandate i-a revenit şi UDMR, formaţiunea maghiară fiind beneficiara unui plus de 126.000 de votanţi (26% comparativ cu alegerile precedente), proveniţi în mare parte din judeţe fără populaţie maghiară semnificativă. Pe de altă parte, partenerul de guvernare al PSD a pierdut alegerile, votanţii ALDE fiind cu circa un procent sub nivelul pragului electoral. În fine, de această dată nici un candidat independent nu a devenit europarlamentar.

La nivel local, PNL şi-a adjudecat prima poziţie în 14 judeţe - Alba, Arad, Bihor, Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin, Călăraşi, Ilfov, Maramureş, Prahova, Sibiu, Suceava, Tulcea, Vâlcea şi Vrancea -, s-a clasat pe poziţia a doua în altele 26 plus Diaspora, fiind al treilea în restul judeţelor (inclusiv municipiul Bucureşti). Cele mai multe din cele 13 judeţele câştigate de PNL sunt grupate în Transilvania, dar candidaţii liberali s-au impus şi în unele zone cu tradiţie electorală social-democrată, precum judeţul Vrancea. Scorul cel mai bun a fost realizat în judeţul Sibiu - 48,30%.

Ocupantul locului doi la nivel naţional, PSD a câştigat competiţia electorală în 17 judeţe, s-a plasat al doilea în 9 judeţe (inclusiv municipiul Bucureşti) şi al treilea în alte 11 plus Diaspora, dar nu s-a situat pe podium în celelalte 4 judeţe. Judeţele câştigate sunt situate toate în afara arcului carpatic - Argeş, Bacău, Botoşani, Brăila, Buzău, Dâmboviţa, Dolj, Galaţi, Giurgiu, Gorj, Hunedoara, Ialomiţa, Mehedinţi, Neamţ, Olt, Teleorman şi Vaslui, performanţa electorală maximă fiind obţinută în Teleorman, judeţul de unde provenea liderul partidului - 47,53%.

Alte două formaţiuni politice au reuşit să câştige competiţia electorală locală după cum urmează: Alianţa 2020 USR PLUS s-a impus în Bucureşti, Diaspora (cu scoruri de peste 40% din voturile exprimate) şi 5 judeţe - Cluj, Constanţa, Iaşi, Sălaj şi Timiş, iar UDMR şi-a fructificat atuul electoratului etnic, fiind victorios în 4 judeţe din Transilvania - Covasna, Harghita, Mureş şi Satu Mare (în primele două cu procente majoritare, de altfel singurele din ansamblul competiţiei electorale).

Aşadar, partidele guvernamentale au fost sancţionate de electorat, PSD pierzând poziţia de partid dominant7, iar ALDE ratând intrarea în Parlamentul European. În schimb, majoritatea votanţilor a premiat partidele din opoziţie, oferind statutul de câştigător al alegerilor PNL, partidul preşedintelui Iohannis. Totuşi, poziţia ocupată de Alianţa 2020 USL PLUS, a treia în ierarhia electorală, dar practic la egalitate cu PSD, a reafirmat tendinţa de reînnoire a sistemului de partid, anunţată încă de alegerile locale naţionale din 2016. Să remarcăm însă că niciunul dintre cele trei partide principale nu a adunat suficiente voturi pentru a se situa pe o poziţie dominantă, sistemul menţinându-se în limitele categoriei multipartidiste.

În contextul schimbărilor intervenite în configurarea grupurilor politice din Parlamentul European, cei opt europarlamentari ai Alianţei 2020 au intrat în noul Renew Europe Group, la conducerea căruia a fost ales Dacian Cioloş, liderul PLUS. PNL, PMR si UDMR, pe de-o parte, si PSD, pe de alta, şi-au menţinut apartenenţa la Grupul Popular European (Creştin Democrat), rămas cel mai important grup parlamentar, respectiv la Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor, la acesta din urmă aderând şi cei doi parlamentari ai Pro România.

Adăugăm şi faptul că numărul femeilor care au câştigat mandate s-a redus simţitor comparativ cu precedentele alegeri, de la 11 la şapte (trei la PSD, două la Alianţa 2020 şi câte una la PNL şi Pro România), reprezentând 21,21% din totalul celor 33, în condiţiile în care procentul femeilor din Parlamentul European a crescut de la 37% la 41%.

Sidebar

Daniel Buti este doctor în Ştiinţe politice, lector universitar în cadrul Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative (SNSPA). Este autor/ coautor al unor cărţi precum Statul sunt eu! Participare protestatară vs. democraţie reprezentativă în România postcomunistă, ed. a 2-a revizuită (Pro Universitaria, 2019), Postcomunismul românesc. Sistemul politic: structură şi funcţionare (Pro Universitaria, 2016), Pe cine reprezintă partidele politice. O analiză a partidelor din postcomunismul românesc (Pro Universitaria, 2014).

Alexandru Radu este profesor universitar doctor, Facultate de Ştiinţe politice, SNSPA. Publicaţii recente; Statul sunt eu! Participare protestatară vs. democraţie reprezentativă în România postcomunistă, ed. a 2-a revizuită, Pro Universitaria, România, 2019; România partidelor politice, Ed. ISPRI, Bucureşti, 2015, Politica întreproportionalism si majoritarism. Alegeri şi sistem electoral în România postcomunistă, Institutul European, Iaşi, 2012. Domenii de interes: sisteme electorale, partide politice şi sisteme de partide, politica comparată.

Footnote

1 În afară de România, grupul minoritar al acestor ţări include Germania, Franţa, Marea Britanie, Portugalia, Spania si Ungaria.

2 Metoda d'Hondt este utilizată în 17 dintre ţările Uniunii Europene (61%), altele două apelând la alte metode cu divizori. În acelasi timp, în 23 dintre ţările Uniunii (82%) alegerile au loc în circumscripţii electorale naţionale (unice).

3 Alături de România, pragul electoral legal este utilizat în: Belgia, Cehia, Croaţia, Franţa, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, si Ungaria (5%); Austria, Italia si Suedia (4%); Grecia (3%); Cipru (1.8%).

4 Indicele disproporţionalităţii (G) a fost calculat cf. formulei G=V1/2I(vi-li)2, unde v este procentul voturilor iar l este procentul mandatelor partidului parlamentar i, ca medie aritmetică a valorilor pentru anii 2007 (7,55%), 2009 (1,73%), 2014 (9,85%) si 2019 (4,42%).

5Cele două formaţiuni politice au fuzionat la finalul anului 2007, reorganizarea fiind consfinţită prin decizie a TMB în martie 2008.

6Formaţiune constituită în contextul politic al alegerilor prezidenţiale din 2009 şi asociată atunci grupului politic al preşedintelui Băsescu, deşi constituită, în principal, din foşti reprezentanţi ai PSD.

7Adăugăm că a doua zi după scrutin, Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie s-a pronunţat definitiv, după câteva amânări succesive, în dosarul în care liderul PSD, Liviu Dragnea era acuzat de abuz de putere, condamnându-l la de trei şi jumătatea de închisoare cu executare.