ARSENIE BOCA, CUVINTE VII. A PRAGMATIC AND RHETORICAL-PRAGMATIC ANALYSIS

Abstract

In this analysis, we use "Cuvinte vii" Edition of father Arsenie Boca edited by Bishop Daniil Stoenescu Ph.D., printed at Deva, in 2006. The Edition includes, as stated by Bishop Daniil Stoenescu, in the edition's Foreword, titled "The Homilies" of Prislop, 137 Sunday and Holiday sermons, evangelic meditations and spiritual words of various sizes, written by Father Arsenie Boca, at "Sâmbata de Sus" and Prislop Monasteries, between November 25, 1946 and March 27, 1950.

Headnote

Abstract: In this analysis, we use "Cuvinte vii" Edition of father Arsenie Boca edited by Bishop Daniil Stoenescu Ph.D., printed at Deva, in 2006. The Edition includes, as stated by Bishop Daniil Stoenescu, in the edition's Foreword, titled "The Homilies" of Prislop, 137 Sunday and Holiday sermons, evangelic meditations and spiritual words of various sizes, written by Father Arsenie Boca, at "Sâmbata de Sus" and Prislop Monasteries, between November 25, 1946 and March 27, 1950.

Keywords: a pragmatic analysis, a rhetorical analysis, grammatical characteristics, text, value.

1. Grammatical Characteristics

1.1. Morphological Characteristics

Morphologically, the following characteristics of the text subject to analysis may be highlighted:

(a) alternation of the pronominal value of the reflexive segment with the adjective value:

"Si Însusi se apuca sa scrie mandatul de exilare, dar de trei ori i se rupse penita si nu putu scrie" (p. 24) (pronominal value).

"Sensul religios si pozitiv al iubirii, legatura care-l uneste Însesi ideii de om, ca fiinta integrala, nu e revelat" (p. 62) (adjective value).

"Însusi Mesia a fost descris cu de-amanuntul, si Sfintele Scripturi ale Profetilor supravietuiau inspiratilor ucisi, marturie pe când va veni plinirea vremii" (p. 276) (adjective value).

(b) use of palatalised forms of verbs:

"Durerea nu e obiect sanatos de meditatie. De durere trebuie sa scapi, sa o depasesti, sa fii deasupra ei. Dar trebuie sa vie cineva sa te scoata din cercul tau chinuitor de Îngust" (p. 26).

(c) the use of the verb a Însemna (=to signify) with the flexional suffix -ez/ -eaz included in the flective:

"Aceasta nastere a lui Dumnezeu În faptura sa e de fapt o renastere a omului, - proces care a fost anuntat, pregatit si care a evoluat logic În istorie. Aceasta Însemneaza cuvintele: "La plinirea vremii" (p. 60).

"Iata ce Însemneaza: a te stramuta din tine În El" (p. 64).

"Aceasta Însemneaza ca Iisus conteaza pe un miez originar necontaminat, existent Înca În fire, desi comprimat, dar capabil sa-si recâstige dimensiunile si valoarea paradisiaca: miezul capabil de har" (p. 151).

"A renunta la ea, când ai putea-o face, Însemneaza a trai prefigurarea modului viitor al naturii omenesti: a trai cu anticipatie o metafizica Însemneaza a trai una din concluziile religiei asa cum a trait Iisus (cf. Ioan 2:6)" (p. 246).

"Multi se tem de cuvântul destin, ca nu cumva sa Însemneze pre-destin, prin urmare sa se trezeasca Într-o doctrina fara libertatea vointei, deci fara conceptul specific crestin al responsabilitatii ultime" (p. 317).

(d) postposition of the copulative verb, within the structure of the complex predicate with copulative operator:

"Într-una din cântarile Bisericii, alcatuita dupa Psalmii lui David, preamarim pe Dumnezeu În cuvintele: "Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru; Înaltati pe Domnul Dumnezeul nostru, si va Închinati asternutului picioarelor Lui, ca Sfânt este" (p. 16).

"Prin proorocul David ne porunceste sa ne Închinam Crucii, asternutului picioarelor Lui, ca sfânt este" (p. 16).

"Mare e cel ce creste fara sa stie: ca bobul de grâu În stralucirea soarelui si bataia vântului" (p. 147-148).

(e) post-positioning of the passive operator a fi (=to be) in the passive construction1:

"La plinirea vremii" trimis a fost de Dumnezeu Îngerul Gavriil Într-un oras din Galileia, Nazaret, catre Fecioara Maria, aducându-i vestea ca, din Duhul Sfânt si puterea Celui PreaÎnalt, va concepe si va naste pe Mesia, Fiul lui Dumnezeu, pe care-L va chema Iisus." (p. 60).

(f) postposition of the auxiliary in the past perfect structure2:

"Lasat-am Întrebarile sa se ciocneasca de toate stavilarele tainei si sa-si dovedeasca zadarnicia, izbindu-se de limitele Îngaduitului" (p. 273).

(g) the adjective with the function of predicative element at the absolute superlative comparison degree is followed by a consecutive adverbial sentence:

"Si bataia e asa de mare cât sare pamântul În bucati" (p. 18-19).

(h) the use of the infinitive (and not the conjunctive) after verbal impersonal phrases:

"Nu e greu de-a Întelege cum au ajuns lucrurile astfel" (p. 21).

"Cel mai bine ar fi de-a avea virtutile fariseului, si Înca Întrecute, dupa cuvântul ca: "de nu va prisosi dreptatea voastra pe cea a carturarilor si a fariseilor, nu veti intra În Împaratia lui Dumnezeu" - virtuti unite cu smerenia vamesului" (p. 28).

(i) use of the following forms of future3:

- the form with the auxiliary verb a vrea (=to want) in the present form, followed by the present infinitive of the verb to conjugate:

"Toti suntem condamnati la moarte si mai nimeni nu crede ca va muri" (p. 124).

"Acum suntem ca noi, atunci vom fi ca El" (p. 124).

"Când tensiunea acestei cumpene de constiinta va aduna destula energie, Providenta va aduce dezlegarile" (p. 127).

- the form with the auxiliary verb a avea (=to have) at imperfect followed by the present conjunctive of the verb to conjugate (=future in the past):

"Daca Iisus stia cele ale veacului prin cele ale vesniciei - ca un Dumnezeu - sigur ca stia si cele ale vesniciei prin veac, prin care avea sa treaca personal, ca om" (p. 149).

- the form with the auxiliary verb a vrea (=to want) followed by the present infinitive of the verb to conjugate4:

"(...) marea minune a Învierii din morti, e ceea ce marturisim când zicem:

"astept Învierea mortilor si viata veacului ce va sa vie. Amin" (p. 106).

- use of verbs in presumptive perfect mode, with homonymous forms from a morphological point of view with those of future perfect, and5 perfect conjunctive:

"Desavârsirea vorbea cu ei, iar ei migaleau În minte nimicuri omenesti, mici invidii de marime desarta. Profund se va fi amarât Iisus" (p. 147).

"Când se va Încheia perioada veacurilor, când si cei mai de pe urma ucenici ai lui Iisus vor fi trecut, ca El, prin Ierusalim, - fiindca alt loc nu-i va primi decât o Golgota - atunci vom Întelege ca mersul libertatii ce ne-a adus-o Iisus avea, pentru noi, Sensul Noului Ierusalim" (p. 150)!

"Desi El era temelia Întregului ritual ebraic, desi spre El conduceau toate umbrele, simbolurile si jertfele Templului, Iisus va fi "gasit" si "strigat" vrajmasul si distrugatorul lor, de catre victimele "umbrelor" (p. 324).

"- Poate ca, impresionat de sufletul samarinenilor, pe care ocolindu-i iudeii nu l-au putut strica, Iisus sa-si fi Însusit numele sub care s-a ascuns În parabola Samarineanului milostiv" (p. 316).

1.2. Syntactic Characteristics

Syntactically, the following types of characteristics may be highlighted:

(a) Sentence Syntax

- the occurrence of the complex verbal predicate with a modal operator followed, most often, by a support verb at the infinitive, but sometimes by a support verb at the conjunctive, the two types of syntactical structures alternating, sometimes, in the same phrase:

"Pilda aceasta numai Dumnezeu o putea spune; caci limba omeneasca nicicând n-a putut cuprinde În mai putine cuvinte, mai simplu si mai profund toata tragedia omului, peste care El revarsa un ocean de iubire si Întelepciune" (p. 31).

"Tatal i-a respectat partea de avere, desi o avea În dar. I-a respectat darul libertatii, În baza caruia omul poate sui nebanuitele trepte ale desavârsirii, dar poate coborÎ si pâna la cea mai grozava desfigurare morala" (p. 31).

"Nici Fecioara Maria n-a putut primi faptul, asa, fara o puternica reactiune critica" (p. 60).

"Numai sufletul, singurul lucru indivizibil În om, poate sa frânga orice granite si sa-si cunoasca Înrudirea cu Cel PreaÎnalt" (p. 67).

"Cel invidiat poate sa scape si sa ocoleasca pe invidios, dar invidiosul nu poate scapa de sine Însusi" (p. 69-70).

(b) Phrase Syntax

- the frequency of adverbial time sentences introduced by the relative adverb cum (=how):

"Dar... cum au scapat crestinii de sub grija, de Îndata ce au trecut din ilegalitate la libertate, la persoana juridica, viata morala a crestinilor Începu sa se destrame" (p. 20).

"Cum si-au primit averile Înapoi - urmasii mucenicilor -, putini au mai ramas care sa nu se Încovoaie cu dragostea mai mult spre lumea aceasta" (p. 20).

- the frequent use, in the analysed text, of adverbial time sentences introduced by the adverbial phrase de Îndata ce (=once):

"Deci de Îndata ce-au iesit de prin gaurile pamântului la larg, de Îndata ce-au scapat de prigoanele Cezarilor, cu un cuvânt de Îndata ce-au iesit din Împrejurarea de jertfa a vietii, când adica nu mai era o primejdie a marturisi crestinismul pe fata, s-a Întâmplat ca si dragostea de Dumnezeu si grija de suflet, pâna la asa masura racisera, Încât au Început crestinii a se lua dupa un ratacit" (p. 20).

"De Îndata ce crestinismul, mai bine zis crestinii fura lasati la larg, se Înmulti si Înclinarea de-a cadea din crestinism" (p. 20).

- the occurrence, in the text, of adverbial time sentences introduced by the relative adverb când (=when):

"Când viata aceasta e Încurajata de statornicia bogatiei, de negrija Întâmplarilor, omul se strica" (p. 21).

"Când aceasta lumina launtrica s-a aprins, atunci Într-o clipa cunosti ca, pentru om, descoperirea lui Dumnezeu Într-Însul, este propria lui descoperire" (p. 66).

"Când viata omului iese deafara din ratacirile eului si-si gaseste În suflet unitatea sa cu Dumnezeu, atunci constiinta vesniciei e un dat imediat al existentei, tot asa ca lumina Într-o flacara" (p. 67).

- the relative adverb când (=when) may appear in the text in other types of syntactical structures:

- când (=when) reverse:

"Aproape se Împlineau cei 12 ani de când Începuse tabloul, când iata ca gaseste la Milano un om, care corespundea Întocmai vederilor lui Leonardo" (p. 31).

- când (=when) - introductory element of an inherent subjective sentence, in the syntactic model: subjective sentence + impersonal and copulative verb a fi (=to be) + predicative sentence:

"Când un suflet omenesc trage cortina grea a eului si sta fata În fata cu iubirea vesnica, e ca si cum ai privi pe Maestru creând o lume noua" (p. 67).

- the use of "apposition subjective sentences"6:

"Cine rastigneste În sine cunoasterea lumii (care nici pentru lumea aceasta nu e toata buna), preferând cunoasterea care era În Iisus, "În care sunt ascunse toate comorile cunostintei si ale Întelepciunii" (Coloseni 2:3), acela pune viu fiinta sa În fata lui Dumnezeu" (p. 145-146).

"Vreti sa stiti cine-i mai mare? Raspunsul e paradoxal: - cine-i mai mic În ochii sai, acela-i mai mare În ochii lui Dumnezeu" (p. 147).

"Cine-si iubeste viata sa, sufletul sau În lumea aceasta - fara a considera si cealalta, sau chiar Împotriva ei -, acela Îsi va pierde sufletul (...)" (p. 269).

- the oppositional adverbial sentence is a sentence post-positioned that contains the regent verb:

"E si explicabil: prima ispita a Întâlnit În fata crestini adevarati, care se hotarâsera Într-un fel cu viata aceasta: s-o jertfeasca pentru Dumnezeu; pe când ispita a doua, a triumfului, pentru care trebuie sa fii Întelept s-o ocolesti, a gasit În fata o mare turma de crestini figuranti" (p. 21).

- the frequent use of the progressive measure adverbial sentence:

"Iar cu cât viata se face mai necurata, cu atâta te-ntuneci dinspre Dumnezeu pâna la a-L tagadui cu totul si a I te face vrajmas declarat" (p. 22).

"Cu cât orizontul tau e mai Îngust, sau mai Îngustat de durerea ta, cu atât nelinistea ta e mai mare, - si poate sa fie mai mare ca a toata lumea" (p. 26).

"Observam ca, cu cât timpul adauga veacuri dupa veacuri, creând perspectiva, cu atât Iisus e mai mare si mai apropiat de noi" (p. 298).

- the occurrence, in the text, of the appositional sentences and phrases:

"Sa nu descurajeze mieii, vazând coltii lupilor rânjind, fiindca sta marturie istoria: lupii n-au putut mânca mieii!" (p. 152).

"Iubirea de sine nu trece peste hotarele sale personale: ceea ce e mai pretios Într-Însul se Întuneca si adevarata lui fiinta nu iese la iveala" (p. 66).

"Mai Întâi e toata Învatatura Evangheliei: tot ceea ce trebuie sa stim despre noi si Dumnezeu spre asigurarea mântuirii noastre" (p. 142).

2. Rhetorical Characteristics

Rhetorically, we highlight the use of the following types of argumentative strategies:

(a) the question from the anthypophora-argumentative strategy

The answer is provided by the author right after the question, the speech being sometimes organised in the form of a dialogue, following the conversational model. In our view, in this text, the question has two discursive roles: firstly, it reflects the thoughts, concepts, representations of Father Arsenie Boca: the author addresses questions to himself and answers immediately himself to them (this kind of question followed by an answer is the specific rhetorical figure of speech of the religious discourse called anthypophora)7 and, secondly, the question may be one way in which the religious text in question creates a link between the transmitter of the religious speech and his recipient, the question being, in this case, an addressing marker to the recipient:

"- De ce L-a dat Dumnezeu pe Fiul Sau, Iisus, spre jertfa, "si Înca jertfa de cruce"?

- Pentru ca singurul grai care mai poate razbi pâna la inima oamenilor, s-a dovedit ca nu mai ramâne altul, decât Jertfa Cuiva pentru ei" (p. 14).

"Oare de ce zice despre Cruce ca e asternut numai al picioarelor Lui? - Fiindca Iisus S-a rastignit pe Cruce nu cu fiinta Sa dumnezeiasca, ci cu firea omeneasca, Adam cel nou, ceea ce În graiul profetului e tot una cu picioarele lui Dumnezeu" (p. 16).

"Cea mai grea Încercare a vietii este necazul mortii. Cum stam fata de o asemenea Încercare? Ar trebui sa stam si mai linistiti ca fata de cruce; fiindca Mântuitorul, prin moartea Sa, a schimbat nu numai rostul crucii din ocara În slava, ci a schimbat si rostul mortii si l-a facut bun" (p. 17).

"- De ce sa fim smeriti?

- Fiindca suntem marginiti si neputinciosi si traim Într-o lume plina de primejdii, calatorim pe-o mare, foarte adesea Înfuriata, care-si strecoara viforul pâna În sufletele noastre" (p. 29).

"Ce au oamenii acestia Împotriva lui Iisus, ca nici demonii nu I-au facut atâta Împotrivire câta I-a facut cenzura invidiei omului? - Cred ca nu altceva decât complicitatea În pacat, coalizata Împotriva virtutii si Împotriva oricui care Îndrazneste sa iasa un pas macar din aceasta complicitate" (p. 68-69).

"Acei contemporani ai lui Iisus, otraviti de rautate, reprezinta culmea invidiei omenesti contra sublimului. Caci de ce a fost invidiat Iisus? - Din cauza minunilor Sale printre cei sarmani si oropsiti, cei dintâi chemati la mântuire" (p. 70).

"Sa nu descurajeze nimeni; fiecare are masura sa, pe care trebuie sa o ajunga. Pe ce cunoastem aceasta? - Pe cele ce ni se Întâmpla; pe cele ce ne vin fiecaruia sa le trecem, tinând seama de aceste doua porunci" (p. 126).

(b) Rhetorical question - argumentative strategy

Father Arsenie Boca uses, in the analysed text, rhetorical questions also called questions with "intrinsic argumentative value" [7, p. 114):

"Cu cât invidiosul are parte de mai multe binefaceri, cu atât mai tare fierbe de ciuda, mai mult se supara si se mânie. Multumind pentru darurile primite si mai mult se catraneste de purtarea binefacatorului. Ce fiara nu Întrec ei prin rautatea naravului lor? Ce salbataciune nu depasesc ei prin cruzimea lor? (p. 69).

"Foloseste a te smeri pe tine Însuti, dar când te smereste altul mai mult foloseste. Când vom binecuvânta pe cei ce ne blastama si ne vom ruga pentru cei ce ne fac noua rau?" (p. 281).

"Împaratia lui Dumnezeu e fagaduita copiilor, oamenilor ce o primesc fara discutie, ca si copiii, oamenilor ce au venit la Iisus ca copii. Deci cum sa nu se supere Împaratul, când copiii sunt opriti de a veni la Iisus, când Iisus li-e interzis?" (p. 290).

(c) argumentative metaphor - "prototype of rhetorical figure of speech" [8, p. 393]8:

"Trebuie, prin urmare, sa lungim vederea pâna dincolo de zarea vietii acesteia, pâna În cealalta Împaratie, ca altfel nu putem pricepe necazurile vietii acesteia, si, nepricepând-o pe aceasta prin cealalta, n-o putem rabda" (p. 15).

"Este prin urmare o sete, o foame, o trebuinta a sufletului, care nu se stâmpara cu nimic altceva decât numai cu Dumnezeu" (p. 18).

"În ei arde luminos, Înainte, misiunea care le-a dat-o Dumnezeu, de-a fi sare fapturii si martorii lui Dumnezeu Între oameni" (p. 22).

"Iata ucenic umblând linistit pe marea Înfuriata. Iata stâlp al Adevarului, nemiscat de talazuri" (p. 24).

"Dar ce sa Întelegem, caci toata odihna lui Iisus (care n-avea unde sa-si plece capul si pe care - cum spune traditia - nimenea nu L-a vazut vreodata râzând, dar plângând adesea), nu-i decât o cruce a iubirii, o sfâsiere de mila, o zguduire a sufletului de mila surorilor lui Lazar, o sudoare de sânge ce picura ca apa si Înca o zguduire de suflet, când Iuda avea sa-L vânda" (p. 29).

"Pâna nu te-ai lepadat de tine esti o fântâna seaca; iar daca te-ai lepadat de tine si te-ai dedicat lui Iisus, El te-a schimbat În izvor de apa vie" (p. 64).

"Omul trebuie sa fie statornic În adânc de cer ca sa nu-l sperie nelinistile de la suprafata vietii" (p. 132).

"Aceasta e credinta cât un graunte de mustar. Aceasta ne-ar da sa banuim ca, la temperaturile la care se alege aurul fiintei noastre de zgura acestei fiinte, În firea noastra apare modul divin de a fi, de-a voi si de-a gândi" (p. 308).

(d) anthypophora - argumentative strategy

Via the anthypophora, syntactical figure, the form of repetition which consists in the repetition of a word "regularly at the beginning of a discursive unit in order to reinforce a certain idea" [8, p. 392], father Arsenie Boca highlights, brings into the attention of the believer recipient - a certain belief:

"Iata focul În care se lamuresc credinciosii, iata firul de legatura cu Înaintasii lor - mucenicii" (p. 21).

"Însemneaza a-L face pe El inima ta; Însemneaza sa ai un moment, o clipa În viata ta, În care te-ai Întâlnit real cu Iisus, - clipa, pe care sa nu-ti ajunga viata Întreaga de-a-o desfasura Între oameni (p. 64).

"În el Îsi recunoaste omul fiinta lui adevarata; În el afla descoperirea deplina a lui Dumnezeu, contopirea Vointei supreme cu vointa lui, contopirea iubirii vesnice cu iubirea lui. (...) În el ne apare Întreaga lume omeneasca transfigurata de-o lumina dumnezeiasca" (p. 66-67).

"Cel fara forma ne apare În forma florii si a rodului; Cel fara de margini ne Îmbratiseaza cu brate de tata si merge cu noi alaturi ca un prieten" (p. 67).

"Dar sunt tineri, surzi si muti, dinspre cuvântul lui Dumnezeu, crezânduse, În parerea lor, perfect sanatosi: Surzi la sfatul parintilor. Surzi la chemarea Bisericii. Surzi la glasul constiintei" (p. 73).

"E stiuta lupta pe care o duceau fariseii Împotriva lui Iisus, fiindca Iisus scotea poporul de sub exploatarea fariseilor si carturarilor. E stiuta si osânda pe care le-o vestea Iisus, "carturarilor si fariseilor fatarnici" si "vaiurile" care-i asteptau (p. 107).

"Nu În zadar a zis Iisus, ca mai mare bucurie se face În Cer pentru un pacatos care se Întoarce, decât pentru 99 de "drepti". Nu În zadar se zice ca cea mai primejduita este mântuirea sfântului" (p. 129).

(e) chiasmus

Another rhetorical figure used by father Arsenie Boca, included in the category of construction figures or metataxe, also based as anthypophora on repetition is chiasmus:

"Iisus e Dumnezeul-Om si Omul-Dumnezeu. Exact atâta cât mai avem pâna la destinul nostru" (p. 144).

(f) accumulation - argumentative strategy

The author expresses his opinions, countless of times, by using the process of accumulation, which has, in the text subject to analysis, an argumentative function:

"CRUCEA: podoaba Bisericii, lauda lui Pavel, semnul Fiului Omului, semnul sfintei cruci, suferinta noastra cea de toate zilele, crucea suferintei, harul crucii, - iata atâtea nume În legatura cu crucea" (p. 64).

"A Încercat omul toate: bogatia, puterea, stiinta, pacatul, dar fericit nu l-a facut nici una" (p. 127)!

"Tot binele, toata blândetea, toata bunatatea e un graunte de energie divina În om, capabil sa creasca pâna la sensul si valoarea unei misiuni" (p. 152).

"Bogatia l-a facut pe bogat egoist, materialist, nemilostiv, Încolacit de placeri; nu s-a dezvoltat sufleteste, nu si-a format chip nemuritor de a fi (p. 154).

"Tradatorul... Omul care a vândut pe Dumnezeu. Omul meschin, Îngust, orbit, obsedat" (p. 256).

"Copiii odihnesc si refac omul. Chiar ei sunt o refacere a omului. Ei rezuma: gingasia si frumusetea, puritatea, nevinovatia si credinta" (p. 274).

3. Pragmatic Characteristics

At a pragmatic level we identify the following characteristics in the analysed text:

(a) the use of the author's indications, interpretations, with a persuasive role:

"Ca si când ar fi vrut sa-l corecteze de mai Înainte În parerea ce-o avea tânarul despre bunatate sau chiar despre bunatatea sa. (Sunt oameni care se bat În piept ca-s cinstiti. Asa o fi; dar sa nu creada ca cinstea e numai atâta câta o au ei. Cinstea si bunatatea câta o avem noi e o masura prea mica fata de marimea ei adevarata, cum sunt acestea numai la Dumnezeu)" (p. 9).

"De Îndata ce crestinismul, mai bine zis crestinii fura lasati la larg, se Înmulti si Înclinarea de-a cadea din crestinism. (Nu stiu cum, dar parca nu e nimic pe lume fara o rânduiala: a venit si pentru acestia o capetenie, dupa care sa se ia.)" (p. 20).

"Nasterea lui Dumnezeu Între oameni, desi era fagaduita prin prooroci cu mii de ani În urma, - ba În zilele lui Isaia (7:14) s-a spus lamurit ca o fecioara-L va naste, ramânând totusi fecioara -, cu toate acestea, de n-am fi siguri de faptul petrecut: ca Dumnezeu s-a unit cu firea omeneasca În persoana lui Iisus, mai ca nici noi n-am putea primi." (p. 60).

"Încetând prigoanele, asa se stricasera purtarile crestinilor si asa se Întindea tagaduirea dumnezeirii Mântuitorului, Încât - zice un istoric al vremii -, daca Dumnezeu n-ar fi trimis pe sfintii Vasile, Grigorie si loan, ar fi trebuit sa vie Hristos a doua oara. (Caci faradelegile grabesc Judecata).

"A facut Iisus minuni - si oamenii cred ca cele mai mari sunt cele care privesc sanatatea trupului - dar marea minune a Învierii din morti, e ceea ce marturisim când zicem: "astept Învierea mortilor si viata veacului ce va sa vie. Amin" (p. 106).

"Nu-i vorba - trebuie sa Întelegeti si aceasta - ca din toate suferintele care turbura furios viata omeneasca, cea mai mare este ura, dusmania si razbunarea: unul si acelasi diavol: boarea iadului Între oameni" (p. 126- 127).

"Necredinciosii, - spre rusinea noastra - Îsi cred necredinta lor mai tare decât credem noi credinta noastra. (Sa n-aveti nici o teama: mintea, prin puterile sale numai, nu poate dovedi constrângator, nici ca este, nici ca nu este Dumnezeu)" (p. 143).

(b) the use of presentation interjections

In the text of the 137 Sunday and Holiday sermons included in Cuvinte vii (Living Words), the prevalence of presentation interjections is natural, deictic words used exclusively in an ostensive manner: sermons are a type of religious speech meant to be uttered by the priest-transmitter in a suitable location, in front of the recipients-believers:

"Iata cum Îl ridica dintr-o data la o Întelegere mai adevarata despre bunatate. Mântuitorul stia sigur ca tânarul nu-L cunoaste, ci-L socoteste numai ca pre un Prooroc În Israel" (p. 9).

"Iata de ce praznuind Crucea vorbim de Înviere si a mortii omorâre" (p. 17).

"Si asa iata ca lumea Întreaga se trudeste toata noaptea si nu prinde minte deloc" (p. 18).

"Iata focul În care se lamuresc credinciosii, iata firul de legatura cu Înaintasii lor - mucenicii" (p. 21).

"Iata prin urmare, ca omul care se Îndreapta, fie el oricât de vames si de pacatos, simte bucuria pe care n-o ranesc osândele, si nici el n-are om de osândit" (p. 25).

(c) the insertion in the text of the quote, as a persuasive strategy

The quotes are taken by the author either from Scripture or from various ecclesiastical hymns and meditations:

"Caci asa a iubit Dumnezeu lumea, Încât pe Fiul Sau Cel Unul-Nascut L-a dat ca oricine crede În El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica" (Ioan 3:16) (p. 14).

"Într-una din cântarile Bisericii, alcatuita dupa Psalmii lui David, preamarim pe Dumnezeu În cuvintele: "Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru; Înaltati pe Domnul Dumnezeul nostru, si va Închinati asternutului picioarelor Lui, ca Sfânt este" (p. 16).

"Tot acest sfânt ne spune despre crucea Încercarilor, ca pentru trei pricini vin asupra noastra: 1. ca pedeapsa pentru pacatele facute ("pedeapsa" În graiul batrânilor Înseamna Învatare de minte); 2. pentru ferirea de cele ce altfel le-am face; si 3. pentru Întarirea virtutii. "Sa nu spui ca se poate câstiga virtutea fara necazuri: caci virtutea necercata În necazuri nu e Întarita!" (Filocalia I, p. 236. 66)" (p. 16-17).

"Cu Iisus apare În lume o noua generatie de oameni, neamul lui Iisus, care nu se naste dupa legile firii numai, ci, peste ele se suprapune o nastere spirituala, generatia spirituala a lui Iisus. "Noul neam duhovnicesc, cel al lui Iisus, nu-i un neam care se naste pe pamânt, dupa legile lumii animale, un neam neÎncetat ispitit de poftele inferioare. Desfacerea de odinioara a omului de Dumnezeu, Însemna pentru om pierderea integritatii, a neprihanirii, pierderea chipului androgin, care constituie chipul sau ceresc, pacificat de ispitele launtrice. Hristos se naste din Fecioara, ca sa sfinteasca din nou alcatuirea feminina si s-o uneasca principiului masculin, ca barbatul si femeia sa devina androgini, cum a fost Iisus" (I. Böehme, "Misterium magnum" C.v. cit. de Berdiaeff) (p. 61).

"Sfântul Ioan Guradeaur a avut odata, aparând vaduva, cuvintele acestea: "Iarasi se tulbura Irodiada, iarasi cere pe tipsie capul lui Ioan..." (p. 22)!

"Toti murmurau si ziceau: a intrat sa poposeasca la un om pacatos" (Luca 19:7) (p. 25).

"Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa În fiecare zi si sa-Mi urmeze Mie" (Marcu 8:34, Luca 9:23) (p. 64)!

"Învatatura desavârsita a lepadarii de sine o avem deci de la: "Cel ce, În chipul lui Dumnezeu fiind, n-a tinut ca la o prada la egalitatea Sa cu Dumnezeu, ci S-a golit pe Sine, a luat chip de rob, facându-Se asemenea oamenilor si la Înfatisare dovedindu-Se ca un om. S-a smerit pe Sine, ascultator facându-Se pâna la moarte - si Înca moarte de cruce" (Filipeni 2:6-8) (p. 67).

"Obisnuit atunci te lupti cu Dumnezeu când nu-L cunosti. Atunci I te Împotrivesti când te crezi cineva. "Daca esti om, În viata ta trebuie sa te lupti cu Dumnezeu, precum s-a luptat si Iacov. Ferice de tine daca Dumnezeu va câstiga lupta. Si vai, daca vei Învinge tu pe Dumnezeu, - caci vei ramânea singur pe câmpul de lupta - si atunci nu tu ai Învins, ci moartea" (Nicolae Velimirovici, "Cugetari despre bine si rau", p. 135) (p. 107).

(d) the use of structures with emphatic role: "split or cleaved sentences"9:

"Ceea ce e greu de priceput e aceasta: cum e cu putinta ca Tatal omului sa se faca Fiul omului, Fiul fiului Sau" (p. 60).

(e) the use of the dialogue structured speech, of live communication:

"- "Învatatorule bune, ce sa fac sa mostenesc viata cea vesnica?" Mântuitorul Îi Întrerupe Întrebarea: "Ce ma numesti «bun » - singur Dumnezeu e bun" (p. 9).

"Prefectul Începu cu ademeniri, zicând:

- Uite, n-ai vrea tu sa fii În marire, asemenea Împaratului? O vei putea avea daca vei marturisi si tu credinta Împaratului.

Sf. Vasile Îi raspunse:

- Amândoi suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu deci sunt asemenea Împaratului. În ce priveste marirea, aceasta se va vedea numai În viata viitoare" (p. 23).

"Mergând Iisus spre Ierusalim, cineva L-a Întrebat:

"Doamne, oare putini sunt cei ce se mântuiesc?"

Si a raspuns Iisus tuturora:

"Nevoiti-va sa intrati pe poarta cea strâmta (- si cu chinuri, cum zice o pogribanie -), ca multi vor cauta sa intre si nu vor putea" (p. 259).

In the text, various types of discursive markers are used:

(a) markers for the increase of the recipient's attention

It obvious that the structure of the text implies the presence of a potential recipient. Arsenie Boca involves the recipient-believer in the speech through markers that are aimed directly to him/her and which are used in the text, in order to attract and engage the recipient in the speech and to initiate a virtual dialogue with him/her:

"O mica pilda: altfel sunt judecatile unui tata care-si ia la rost copiii, decât e socoteala copiilor" (p. 15).

"E si explicabil: prima ispita a Întâlnit În fata crestini adevarati, care se hotarâsera Într-un fel cu viata aceasta: s-o jertfeasca pentru Dumnezeu: pe când ispita a doua, a triumfului, pentru care trebuie sa fii Întelept s-o ocolesti, a gasit În fata o mare turma de crestini figuranti" (p. 21).

"Dar parca era un facut: toti cei ce s-au lepadat de Hristos nu se multumeau numai cu lepadarea lor ci urmareau si lepadarea altora; iar daca aceia se Împotriveau, vrajba era gata si Începea prigoana" (p. 21).

"Se vede limpede ca Domnul Îi are În vedere si pe cârtitori, caci si lor le bate raspunsul, pentru ca de-ar fi vorbit Iisus numai cu Zacheu, i-ar fi zis acestuia asa: ca si tu, fiu al lui Avraam esti; dar nezicând asa, se vede ca le Împrastia acestora tepele osândelor" (p. 25).

"Avem doua constiinte paralele: e fapt important acesta si aproape necunoscut. Subliniem: "constiinta religioasa" si "constiinta eului" (p. 167).

(b) Discursive marker deci (=so)

The discursive marker deci (=so) has, in the text of the sermons, evangelic meditations and spiritual words contained in the Cuvinte vii (Living Words) edition, a thematic role, having the pragmatic role to synthesize what has been stated previously, in the speech. The discursive marker deci (=so) has the pragmatic function to link the current speech (marked by deci (=so)) with the previous speech10:

"La nimeni pâna aci n-a cerut Iisus sa-si vânda averile! Tânarul voia mai mult decât intrarea În viata, de pe urma Împlinirii poruncilor. "Vrei sa fii desavârsit?" - Împlineste sfaturile! Pe cuvântul acesta se Întemeiaza calugaria! Deci iata ce fagaduinta dau calugarii: ca Împlinesc mai mult decât poruncile; se fagaduiesc sa Împlineasca sfaturile: al saraciei, al vietuirii curate si al urmarii Mântuitorului, ascultatori facându-se lui Dumnezeu si povatuitorilor lor" (p. 9-10).

"De-acum crestinul sta linistit pe conducerea lui Dumnezeu si vede ca orice cruce a vietii sale este o marturie a iubirii parintesti a lui Dumnezeu; orice cruce e o treapta a desavârsirii. Deci daca ne Împartasim cu Sfânta Jertfa a Domnului, ne Împartasim cu Taina Iubirii supreme a lui Dumnezeu, Împartasire, care, printre alte daruri, are si pe acesta: ca ne ridica de la Întelegerea prunceasca a vietii la Întelegerea pe care o avea Iisus, În temeiul careia Îi suntem urmatori convinsi si linistiti, oricât de nelinistita ar fi marea vietii de aici" (p. 15).

"Prin sfintele Sale patimi, Iisus a schimbat ocara În slava, Încât Apostolul Pavel nu gasea alt cuvânt În care sa se laude decât În Crucea Domnului, mustrând pe cei ce sunt vrajmasii crucii. Deci lemnul crucii a fost prevestit prin prooroci, prin Moise si prin David. Prin proorocul David ne porunceste sa ne Închinam Crucii, asternutului picioarelor Lui, ca sfânt este" (p. 16).

"Dar iata ca s-a facut. S-a facut istoric si de-atunci se face mistic În toti cei ce-L primesc pe Dumnezeu si se nasc de sus a doua oara. Deci când sufletul, când faptura noastra Întreaga se face curata, când ajungem pe caile ascezei si ale iubirii, la starea de fecioara, se Întâmpla si pentru noi plinirea vremii, a nasterii lui Iisus În faptura noastra (p. 60).

(c) The discursive markers de aceea (=therefore), iar (=and), drept aceea (=thus) - markers of the connection of various parts of speech

The discursive markers de aceea (=therefore), iar (=and), drept aceea (=thus) have, in the text of Sunday and Holiday sermons, evangelic meditations and spiritual words included in Cuvinte vii edition, the usual role of any discursive marker: the relation between various parts of speech:

"Durerea este, ca desi noi Îl cunoastem si stim cui credem, noi nu lasam nimic din ale noastre si totusi ne tinem ca-I urmam Lui. De aceea Întunerecul necunostintei de Dumnezeu si de noi Însine s-a Întarit, si tot mai grea se face noaptea fara de Dumnezeu" (p. 18).

"Daca Iisus ne-a rascumparat din moarte vesnica cu pretul vietii, noi de asemenea câstigam viata Lui lepadând pe-a noastra, daca vremea o va cere. De aceea sunt Îngaduite Încercarile fiindca numai ele "coc" samânta pe pamânt a "dumnezeilor dupa dar" (p. 143).

"Un crestinism fara recunoasterea lui Iisus ca Dumnezeu si Stapân al lumii, nu-ti obliga viata la a o face mai curata. Iar cu cât viata se face mai necurata, cu atâta te-ntuneci dinspre Dumnezeu pâna la a-L tagadui cu totul si a I te face vrajmas declarat" (p. 22).

"Fara Iisus, Cel ce sustine lumea cu mâna (cum arata unele icoane), fara Iisus, zic, sau Împotriva Lui chiar, te afli În tulburare crescânda pâna la sinucidere. - Si e cel mai mare pacat de pe lume" (p. 29).

"În cele din urma au osândit la moarte pe Datatorul vietii; au batut cu biciul pe izbavitorul oamenilor, si au judecat la moarte pe Judecatorul lumii" (Sfântul Vasile cel Mare, "Despre invidie", P.G.31.377-C. trad. I. Coman). Iar Iisus si pentru acestia s-a rugat Tatalui de iertare" (p. 70).

"E tocmai vremea, descoperita si lui Pavel, a lepadarii de credinta, a lepadarii libertatii spiritului, vremea pierderii libertatii, noaptea Întunecarii spiritului. E cufundarea veacului În noaptea lucrurilor din afara. - Iar El va veni a doua oara la miezul acestei nopti" (p. 149).

"Daca e o crestere naturala, dupa fire, naturala e si cresterea mai presus de fire, caci adevarata dimensiune a desavârsirii smerenia este. Drept aceea, daca nu puteti Întelege Împaratia lui Dumnezeu, cel putin primiti-o ca un copil, În care nu se Întâmpla nici o ravasire dialectica (p. 148).

"Ieremia proorocul se Întreba În durere: "Cui i-ai mai facut, Doamne, ce ne-ai facut noua?" Cu toate acestea istoria nu i-a Învatat nimic pe contemporanii lui Iisus. Drept aceea Ierusalimul se va pustii din nou" (p. 191).

"Carturarii moderni au simplificat tot aparatul religiei, depasind cu totul pe carturarul antic, care a vorbit cu Iisus. Acestia au ramas cu un Dumnezeu abstract, care nu le mai cere nimic, nici macar recunoasterea existentei. Drept aceea se multumesc foarte bine cu un Dumnezeu pe care Îl deduc ei, creat de ei chiar, un Dumnezeu al lor, fie absolut inaccesibil, fie chiar gelos pe propria Sa creatie care, În ordinea existentei are, fie valoarea de postulat (presupunere ce se impune cu necesitate logica), fie valoarea de pura fantezie" (p. 322).

(d) the markers caci (=for) and ca (=that) - discursive markers that introduce text sequences with an explanatory character

Discursive markers caci (=for) and ca (=that) fulfil two pragmatic functions in the analysed text: firstly, they introduce information with a clear explanatory character and secondly, they relate the explanatory sequence to the previous speech:

"Dar virtutile fariseice tulbura Împotriva lor pe Dumnezeu. Caci virtutile din ambitie si din "slava", e limpede ca nu sunt din har" (p. 28).

"Da, Dumnezeu sta În afara de eul nostru si asteapta cu nerabdare sa-I deschidem usa ferecata. Caci acest eu al nostru nu poate sa-si gaseasca sensul suprem, sufletul, si sa se uneasca liber cu Dumnezeu - decât prin iubire singura care-l salta peste piedica din sine si-l stramuta În Dumnezeu" (p. 66).

"Tot asa, pe lânga orice rastignit al vietii acesteia, putini mai ramân pentru el catre Dumnezeu, si printre cei putini, e Maica Domnului. - Caci, spre a ajunge la refacerea noastra, trebuie sa trecem prin multe rastigniri, si avem trebuinta de o inima de mama pentru noi catre Dumnezeu" (p. 121).

"Daca ar rasplati tot binele imediat, ar Însemna ca sufletul exista numai În lumea aceasta, cu alte cuvinte sufletul n-ar fi nemuritor; deci Dumnezeu trebuie sa se achite urgent de Îndatorirea ce i-a facut-o omul. Ca Dumnezeu uneori pedepseste raul si uneori rasplateste binele, e ca sa stie omul ca raul se pedepseste si binele se rasplateste" (p. 190).

(e) markers of organization, and ordering of the events within the speech

Father Arsenie Boca uses various markerts with the role of structuring the speech:

"Pacatele au urmarile cele mai felurite asupra omului: 1. Pe unii pacatele-i smeresc, Îi rusineaza Înaintea lui Dumnezeu si-i hotarasc la Îndreptare. 2. Pe altii, mai Înraiti În ele, Îi salbatacesc cu totul. 3. Dar pe altii Îi Împing pâna la nebunia fara Întoarcere" (p. 28).

"Iisus ne impune un alt mod de-a-L cunoaste; si ne povatuieste simplu, divin de simplu: sa ne pierdem sufletul pentru El, caci numai asa-L vom câstiga. Numai asa va Învia sufletul nostru. Cu alte cuvinte, În fata lui Iisus, sa nu ne mai tinem de zidul chinezesc al marginirii noastre, decât ca de un puternic motiv de smerenie" (p. 145).

"Primul mucenic al Crestinismului! Faptul ca Biserica Îi praznuieste pomenirea la Craciun si nu la Pasti, - cum ni s-ar parea mai firesc, dupa ordinea În care s-au Întâmplat lucrurile ne face sa ne gândim si la alte semnificatii: 1. La conceptia Bisericii despre mucenicie, 2. la nasterea marturisitorilor În Împaratia evidentei divine, 3. la noul curaj al urmarii si asemanarii cu Iisus" (p. 303).

(f) the discursive marker sau (or) with an emphasis discursive value (or emphatical):

"Deci trufia cu virtuti, fiind o virtute În pielea goala, sau Îsi da seama de goliciunea sa si cere acoperemânt smerenia (sau dulama lui Dumnezeu cum o numeste sfântul Isaac Sirul), cum ne asigura toti sfintii Parinti" (p. 28-29).

(g) discursive marker deci (=so)11:

"Ce au oamenii acestia Împotriva lui Iisus, ca nici demonii nu I-au facut atâta Împotrivire câta I-a facut cenzura invidiei omului? - Cred ca nu altceva decât complicitatea În pacat, coalizata Împotriva virtutii si Împotriva oricui care Îndrazneste sa iasa un pas macar din aceasta complicitate. Or, Iisus iesise - nici n-a fost vreodata În complicitate cu pacatul" (p. 68-69).

Conclusions

The grammatical and rhetorical - pragmatic characteristics of the text subject to analysis highlight the influence that the reading of old religious texts has on the church writings' contemporary speech of Father Arsenie Boca.

Footnote

1Regarding the postposition of the auxiliary, in the old Romanian language, it is considered that "in Latin and in the first sentences of the Romanic languages, it was customary to place the accentuated word first and then the non-accentuated word" [2, p. 83].

2C. Frâncu considers that, in old religious texts, "the auxiliary of the past perfect is post-positioned at the beginning of the phrase or sentence, because the Romanian and Romanic old taxis did now allow the beginning of a syntactic structure with a non-accentuated element" [3, p. 113].

3We believe that the analytical structure also receives a future value at a syntactical level (complex predicate) consisting of the semi-auxiliary modality verb a avea (=to have) in the 1st future form followed by a support verb in the present conjunctive: "Iisus a venit Înaintea oamenilor cu propria Sa Înviere din morti. Prin aceasta ne arata noua, oamenilor, ce vom avea sa fim" (p. 124). It seems that this analytical structure at a syntactical level with a future value is a constant in the religious texts signed by Father Arsenie Boca. To support the previous statement, we offer the example from Cararea Împaratiei, another religious writting of the author: "Lasându-i Dumnezeu În voile lor, iata pe batrânii poporului, ei, cei datori cu cunostinta, Înscriindu-se la o datorie grea, pe care vor avea sa o ispaseasca Împreuna: si rege si popor" (p. 57) (see, for this purpose, [5, p. 56]).

4C. Frâncu considers that the analytical structure at the flexion level formed of a vrea (=to want) + present conjunctive, frequent in the texts between 1521 and 1640, "also receives a future value" [3, p. 117]. For further examples of the future with this structure, in the church writings of Father Arsenie Boca, see [5, p. 56].

5Regarding the value of perfect presumptive of future perfect, C. Frâncu states that the future perfect form, beginning with the XVIth century "is used with a presumptive perfect value at the 3rd person singular and plural" [3, p. 117].

6Regarding the term "apposition subjective sentences", see [3, p. 206]. The characteristic of these subjective sentences introduced by the relative pronoun is that "they are also reflected in the Regent through personal or demonstrative pronouns" [ibidem].

7With respect to the role of anthypophora in Romanian contemporary sermons, see [1, p. 390-391].

8Constantin Salavastru includes the metaphor in the semantic figures and, among them, considers the metaphor as a "trop-model", which could be associated with "modal concepts of the human regarding the universe, the self and the other, as these concepts have developed throughout history" [8, p. 393].

9M. Metzeltin believes that sentences called by him "split or cleaved sentences" are "strategies of emphasis at a syntactical level" [6, p. 156]. The item emphasised by father Arsenie Boca is the noun or pronoun with the syntactical function of subject which is placed after the copulative verb a fi (=to be), within the split sentence (see, to that effect, for details and other examples, [5, p. 79]).

10Regarding the pragmatic thematic function of the discursive marker deci (=so), in another writing with a religious theme of father Arsenie Boca, Cararea Împaratiei, see [5, p. 74].

11Between pragmatic connectors, the authors of the Romanian grammar, Academy's Publishing House, new edition, also recall the connector or which "introduces from a pragmatic point of view the second premise of an argument, decisive for conclusion" [4, p. 730].

References

References

1. Dinca G. Strategii de constructie a predicii. In: Lucrarile primului simpozion international de lingvistica, Institutul de Lingvistica "Iorgu Iordan-Al. Rosetti", Bucuresti, 13-14 noiembrie 2007, editori Nicolae Saramandu, Manuela Nevaci, Carmen Ioana Radu. Bucuresti: Editura Universitatii din Bucuresti, 2008, p. 375- 402.

2. Frâncu C. Formele verbale si pronominale cu Î-protetic În limba româna. In: Dacoromania, Jahrbuch für östliche Latinität. Vol. 1979-1980. Freiburg, 1982.

3. Frâncu C. Gramatica limbii române vechi (1521-1780). Iasi: Casa Editoriala Demiurg, 2009.

4. Gramatica limbii române. Bucuresti: Editura Academiei, 2005. Vol. al II-lea, Enuntul (=GALR).

5. Hoarta Carausu L. Arsenie Boca. Cararea Împaratiei. Particularitati morfosintactice si retorico-pragmatice. In: Analele Stiintifice ale Universitatii "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi. Sectiunea III. Lingvistica. Tomul LX/2014, p. 51-80.

6. Metzeltin M. Gramatica explicativa a limbilor romanice. Sintaxa si semantica. Traducere de Dinu Moscal. Iasi: Editura Universitatii "Alexandru Ioan Cuza", 2011.

7. Roventa-Frumusani D. Argumentarea. Modele si strategii, Editura Bic All, 2000.

8. Salavastru C. Mic tratat de oratorie. Iasi: Editura Universitatii "Alexandru Ioan Cuza", 2010.